> || - +   0 / 0

1 EU cânt neîncetat, deşi
Sunt 'n-a durerii vale,
Aud imnul îndepărtat,
Al noii creature.
Prin tot zgomotul luptelor,
Îi răsună muzica,
Tresare sufletul şi-ncep
Cu ea şi eu a cânta.

2 Bucuria mea moară chiar,
Trăind Mântuitorul;
Ce-i pasă întunericul,
Celui ce-aude cântul?
Eu nu am frică de vifor,
El îmi dă apărarea,
Cu El fiind, se poate să
Nu cânt şi eu cântarea?

3 Deasupra mea sunt norii grei,
Dar îmi surâde cerul,
Din depărtare de atunci,
De când am iubirea Lui.
Aud pârâul păcii Lui
Curgând în inima mea,
Totul e-al meu se poate să
Nu cânt şi eu cântarea?