> || - +   0 / 0

1 CEL ce Te-ai deschis mie,
Stâncă de mântuire,
Las-apa şi acel sânge,
Care din coastă-Ţi curge,
Sufletu-mi să-l mântuie,
De păcat să mă spele.

2 Faptele câte-am lucrat,
Legea Ta le-a judecat.
Orişicât eu m-aş lupta,
Plângând ziua şi noaptea,
De păcat nu m-ar scăpa
Decât numai mila Ta.

3 Sărman, dator precum sunt,
La crucea Ta mă arunc.
Gol, Doamne îmbracă-mă,
Slab, dar Tu ajută-mă!
Vin ca şi un necurat,
Tu mă spală de păcat!

4 După lupta vieţii,
Dacă se-nchid ochii mei,
Când voi sta 'naintea Ta,
Stânca mea, o, rogu-Te,
Trâmbiţa când m-a chema
La Tine ascunde-mă!