> || - +   0 / 0

1 DE sunt câteodată 'ntristat,
Şi-n inima mea disperat,
Pe când n-am ce să mă-ngrijesc
De lucrul pământesc;
Atunci strig către Dumnezeu,
Să-mi stâmpere necazul meu,
(:Căci grijile-acestea lumeşti
Nu sunt daruri cereşti:)

2 Mi-aduc aminte de Isus,
De Cel ce aceasta ne-a spus:
Să nu avem grijuri mereu,
Că-n cer e Dumnezeu;
Atunci aminte îmi aduc
De-al meu cântec, acel plăcut
(:Şi-ncep să cânt încet, frumos,
Laudă lui Cristos:)

3 Din ce în ce cântarea mea
Cu foc mai mare va suna,
Ceru-nnorat se-nsenină
De-o rază-n inimă;
Că-L văd pe-al meu Mântuitor,
Pe al meu binevoitor,
(:Şi aşa-n-loc de bănat suspin
De bucurie-s plin:)