> || - +   0 / 0

1 O Doamne mare, când privesc eu lumea
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt
Şi fiinţele ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt.

Corul
(:Atunci Îţi cânt măreţ Stăpânitor
Ce mare eşti! Ce mare eşti:)

2 Privirea când mi-o 'nalţ şi văd minunea:
Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,
Măreţul Soare cât şi blânda Lună,
Ca mingi de aur plutind prin eter.

3 Când întâlnesc pe Domnu-n Cartea sfântă
Şi când zăresc mulţimea de-ndurări,
Pe-ai Săi aleşi cum i-a iubit într-una
Şi i-a condus prin binecuvântări.

4 Şi-L văd pe Isus pe pământu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste şi har,
Zăresc în duh amara-I suferinţă
Şi mântuirea ce ne-o dă în dar.

5 Când mă apasă sarcini mari şi grele,
Când sufletu-mi e trist pân' la pământ,
El se apleacă plin de mângâiere
Şi-mi ia tot chinul prin al Lui Cuvânt.

6 Când Domnul bun mă va chema la Sine
Şi când voi sta uimit în faţa Sa,
Privind pe Domnul sfânt al veşniciei
Căzând la tronu-I mă voi închina.