> || - +   0 / 0

1 O, Păstorule bun, paşte,
Paşte, o sufletul meu!
Pe a Ta dulce păşune
Am aflat fericire.
Că numai acolo creşte
Toată floarea vieţii,
De la care sufletul meu,
Întărire primeşte.

2 Sunt afară de a Tale
Păşuni încă altele;
Aici şi colea în lume
Şi uşor se-află ele.
Tot cu iarbă veninoasă
Cu flori împodobite,
Dar cu toată frumuseţea,
Sunt numai trecătoare.

3 Păscut-am eu pe acestea,
Unde singur m-am stricat;
Unde neputincios zăceam,
Tot ce e sfânt m-a lăsat.
Pizma şi necurăţia,
Îmi umpleau inima mea,
Îmbuibarea şi beţia,
Inima mea au rănit.

4 Dar Tu ai venit şi m-ai scos
La păşunea Ta m-ai dus,
Şi de atunci văd că din nou
Sufletul meu s-a 'nnoit.
Pe păşunea Ta păzită
O, câte oiţe pasc,
Şi pe toate le vei duce,
La păşunea cerească.