> || - +   0 / 0

1 ERA seară liniştită cu cerul senin,
Când fu cina pregătită Fiului divin.

2 El şedea cu-ai Săi la masă, la locul gătit,
Şi-apoi cu voce miloasă astfel le-a vorbit:

3 Fraţilor sosit-a ceasul să ne despărţim,
Voi să nu pierdeţi curajul căci iar am să vin.

4 Trebuie să se-mplinească toate ce s-au scris,
Voi fi judecat la moarte şi pe cruce-ntins.

5 Dar vă spun mai dinainte pentru ca să ştiţi,
Dintre voi, unul M-a vinde cu treizeci de-arginţi.

6 Atunci toţi se îndreptară către-Nvăţător
Şi pe rând Îl întrebară care-i trădător?

7 Când veni rândul lui Iuda, întrebă şi el,
Nu cumva voi fi eu, Doamne, fiul cel mişel?

8 Tu eşti Iuda, zise Domnul, du-te mai curând,
Iat-acum sosit-a ceasul să faci ce-ai de gând.

9 El atunci îndată merse către acel Sobor,
Unde se-aştepta cu sete-al Domnului omor.

10 Acolo-şi vându Stăpânul, Iuda cel mişel,
Şi printr-un sărut făţarnic Îl trădă pe El.

11 Şi L-au dus la judecată şi L-au osândit,
Ca pe cruce, cu ocară să fie-osândit.