> || - +   0 / 0

1 PE malurile râurilor triste,
Pe ţărmul apelor din Babilion,
Stăteam tăcuţi şi toţi plângem cu jale
Când ne-aduceam aminte de Sion.

2 În sălciile din ţinutu-acela,
Noi toate harfele le-am atârnat,
Acolo toţi biruitorii noştri
Să le cântăm cântări au aşteptat.

3 Cum să-ţi putem cânta noi oare ţie,
Cântările Sionului iubit,
A Domnului cântări neprhănite,
Pe un pământ străin şi nedorit.

4 De te-oi uita Ierusalim, să-şi uite,
A ei destoinicie dreapta mea,
De cerul gurii limba să-mi lipească
De nu-mi va fi la tine inima.

5 De nu-mi voi aminti mereu de tine,
De nu-mi voi face din Ierusalim,
A bucuriei culme-ntotdeauna
Şi-al dragostei puternic cer sublim.

6 Adu-Ţi aminte, Doamne-adu-Ţi aminte,
De ai Edomului stricaţi copii,
De ziua când gemea Ierusalimul,
Ziceau toţi, ardeţi-l din temelii.

7 O, fiica Babilonului sortită
La pustiire cum nu s-a văzut,
Ferice de acel ce-ţi va întoarce
La fel, tot răul ce ni l-ai făcut.

8 Ferice de acel ce cu putere
Va apuca pe toti copiii tăi,
De-acela care va zdrobi de stâncă
Copiii Babilonului cei răi.