> || - +   0 / 0

1 SOSIT-AU acele vremi îndepărtate
Ce de toţi profeţii au fost arătate.
Pline de recoltă şi de-nviorare,
Producând belşug de binecuvântare.

2 Pământul uscat, gol şi făr' de rod, pustiu,
Primeşte el acum ploaia apelor vii.
Ploaia cea târzie, cea de primăvară
Ce-n vremuri trecute mulţi o aşteptară.

3 Libanul dă mugur şi-ncepe a-nfrunzi,
Pustiul-ncolţeşte şi-ncepe a-nflori.
Primăvara mândră dă mirosul plăcut,
Iarna grea, geroasă cu totul a trecut.

4 Pe acea frumoasă, 'nflorită câmpie
Izbucnesc cântări în glas de veselie.
Acolo se-arată drumul înalt şi sfânt,
Pe care-l urmează toți cei simpli şi blânzi.
5 Pe-acea cale 'naltă leu nu se găseşte,
Judecata dreaptă în linie păşeşte.
Dreptatea-n cumpănă atârnă-ncetinel,
Se împarte din mâna a lui Zorobabel.