> || - +   0 / 0

1 MÂNA Domnului e aspră,
Lovind de multe ori;
Deşi scopu-i bun, dar frica
Mereu, destul! strigă.

2 Piatra din Templu-n lucrare,
Geme sub mâna Sa;
Dar loveşte din nou, nu stă,
Până-şi face munca.

3 Piatra prin multe lovituri,
Formă nobilă-şi ia;
Şi frumoasă prin lustruiri
Va trăi pururea.

4 Snopii de grâu cum sunt bătuţi,
Şi călcaţi sub picior;
Dar ieşind grâul din pleavă,
Ia culori de aur.

5 Din strugurii zdrobiţi şi storşi,
Vinul plăcut curge;
Dacă sunt părtaş cu Domnul,
Soarta aşa 'mi va merge.

6 Cuptorul fierbinte e alb,
Şi rugina mâncă,
Doamne a Ta judecată,
Cu mine-aşa facă.