> || - +   0 / 0

1 STĂPÂNE, la porunca Ta,
Sfinţii-ncepură-a secera;
Şi ei ascultă chemarea,
Făr' de-a mai pofti altceva.

2 Prin anii trişti, de dureri plini,
Au semănat vărsând lacrimi
Şi având credinţă tare,
Că vin vremi de secerare.

3 Sfinţii nu vor mai suferi,
Şi-n lacrime n-or mai sădi,
Fiindc-Acel ce i-a lăsat,
Azi la seceriş i-a chemat.

4 Acum toţi secerătorii,
Adună bucuroşi snopii;
Glasul mâhnit timp de-alungul,
Cântă iar voios triumful.

5 Şi peste Iordan dincoace,
Secerătorul snopi strânge;
Fericit cel ce seamănă,
La seceriş se bucură.