> || - +   0 / 0

1 ASCULTĂ Dumnezeu zice:
O, tu poporul meu trist,
Nemângâiat şi alungat,
Îţi zidesc locaş mărit.
N-or mai fi nori de mâhnire,
Cari drumul întunecă,
Zidul va fi Mântuire
Şi porţile laudă.

2 Acol' ca râuri de apă,
Cari-adapă grădina,
Tot plăceri ce nu se gată,
Vor desfăta inima.
Toate-acestea de la Domnul,
Sunt răsplata credinţei.
Va domni pacea-adevărul,
Asupriri nu vei simţi.

3 Luni scăzând tu nu-i mai vedea,
Al tău Soare sus va sta.
Necaz nu-i mai avea, fiind
Dumnezeu lumina ta.
Noaptea ta s-a schimba-n ziuă,
Suspinul în laudă.
Domnul va fi gloria ta,
Şi lumina veşnică.