CÂNTÃRI ÎN NOAPTE 01 IANUARIE

Veniþi sã adorãm, sã ne plecãm ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, care ne-a fãcut. Psalmul 95:6

Odatã ce prin planul divin primim o licãrire a gloriilor caracterului divin, odatã ce cu ochii înþelegerii primim o vedere corectã despre Cel cu care avem de-a face, ca marele Cercetãtor al inimilor ºi Purtãtorul de grijã al Bisericii Sale, cãdem înaintea Lui umiliþi pânã la þãrânã, dându-ne seama cã suntem imperfecþi, cã nu putem sta în faþa Învãþãtorului nostru, cã suntem nevrednici de favoarea ºi binecuvântarea Sa. Dar aºa cum El l-a atins pe Ioan cu blândeþe, ridicându-l, tot aºa ne-a spus ºi nouã cuvinte de mângâiere, pace ºi iubire, asigurându-ne cã nu avem un Mare Preot care sã n-aibã milã de slãbiciunile noastre, ci dimpotrivã, Unul care este în stare sã compãtimeascã ºi sã ne ajute cu milã, Unul care ne-a cumpãrat cu propriul Sãu sânge preþios, care ne-a acceptat ºi care ne va numãra ca membri ai trupului Sãu atâta timp cât rãmânem în El, cãutând în inimile noastre sã cunoaºtem ºi sã facem voia Lui. W. T. 1905-169 (R 3569:6) (Cântarea 69).