CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 03 FEBRUARIE

Orânduirile Tale au fost cântările mele, în casa pribegiei mele. Psalmul 119:54

Este scris că El „ne insuflă cântări în noapte" şi că „Mi-a pus în gură o cântare nouă". Pe noi nu ne surprinde să aflăm că sfinţii vor „sălta de bucurie „ îmbrăcaţi în slavă", şi vor cânta tare, cu mari laude lui Dumnezeu în gura lor, când li se va da să împlinească judecăţile scrise, dar unora li s-ar putea părea ciudat că actualele condiţii de imperfecţiune şi slăbiciune, în care gemem şi suntem împovăraţi, ar fi o stare în care cântările, mulţumirile şi veselia să predomine. Totuşi, aceasta este voinţa divină, după cum este şi afirmaţia divină în legătură cu toţi cei care sunt cu adevărat învingători: ei trebuie să fie veseli în casa pribegiei lor. În legătură cu această veselie Domnul nostru declară: „Nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră". Deci, în timp ce există o măsură de suspin din cauza unor poveri din partea celor care au ajuns la noua viaţă, există de asemenea bucurii binecuvântate pe care lumea nu le poate da, nici nu le poate lua; şi acestea sunt sursa şi cauza bucuriei neîntrerupte şi a „cântărilor în noapte", înaintea zorilor glorioase ale noii zile milenare. Aceste cântări sunt inspirate de bucuriile acordate nouă în casa pribegiei noastre — în timp ce noi suntem de fapt absenţi din „casa" noastră. W. T. 1897-305 (R 2231:6) (Cântarea 133)