CÂNTÃRI ÎN NOAPTE 22 FEBRUARIE

Va da viaþa veºnicã celor care, prin stãruinþa în bine, cautã slavã, cinste ºi neputrezire. Romani 2:7

Ce cãutãm noi? Aceasta este o întrebare bunã pe care sã ºi-o punã fiecare dintre noi individual, ºi pe care sã o sugerãm la timpul potrivit tuturor celorlalþi care manifestã vreun interes pentru adevãrul prezent. Noi ºtim ce cautã lumea — avere, onoare, faimã, confort etc. — ºi ºtim cã mulþi care se întorc spre Domnul au încã spiritul lumii. Ei ar vrea sã fie ucenicii Domnului ºi totuºi sã mai aibã, sã mai cultive ºi sã se bucure de speranþele ºi ambiþiile care sunt mai mult sau mai puþin lumeºti. Este potrivit sã dãm atenþie la cuvintele Învãþãtorului ca ºi cum ne-ar fi fost adresate fiecãruia în mod individual: Tu ce cauþi? Sã-I rãspundem Învãþãtorului în inimile noastre ºi în rugãciune; ºi înainte de a rãspunde sã ne gândim bine ca acest lucru sã fie adevãrat, pentru cã, într-adevãr, pe noi ne-am putea înºela, dar nu L-am putea înºela pe Cel cu care avem de-a face. Este drept sã cãutãm împãrãþia ºi sã ºtim cã prin aranjament divin, cu ea este asociatã o mare onoare, glorie ºi demnitate, ºi cã astfel trebuie sã „cãutãm slava, cinstea ºi neputrezirea". Dar în legãturã cu aceastã cãutare a împãrãþiei trebuie sã ne amintim cuvintele Învãþãtorului nostru într-o altã împrejurare, sã cãutãm în primul rând împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui. W. T. 1908-13 (R 4116:3) (Cântarea 78)