CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 10 MARTIE

Iată, plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, având răbdare ... Fiţi şi voi îndelung răbdători. Iacov 5:7, 8

Răbdarea este o virtute pe care Tatăl Ceresc doreşte să o cultive în noi, şi El Însuşi este cel mai mare exemplu de răbdare. În toate secolele trecute, El a îndurat cu răbdare ocările celor care, neînţelegând cursul înţelepciunii Lui în aplicarea dreptăţii şi în realizarea scopurilor adânci ale harului Său abundent, au atribuit răul, şi numai răul, caracterului Său cu adevărat glorios şi sfânt. El ştie că „la timpul cuvenit" caracterul Lui va fi justificat pe deplin, şi astfel El aşteaptă cu răbdare, lucrează şi îndură. De asemenea Domnul nostru Isus aşteaptă şi îndură. El a îndurat mare umilire prin coborârea la starea noastră joasă. Apoi ca om a îndurat cu răbdare împotrivirile păcătoşilor şi persecuţiile ingrate, chiar până la moarte, din partea celor pe care a venit să-i mântuiască. Şi, ca şi Tatăl Lui Ceresc, prin toate acestea a fost îmbărbătat gândindu-Se la „timpul cuvenit", cu toate că atunci acesta era în viitorul îndepărtat, când caracterul Său şi al Tatălui vor fi justificate pe deplin şi arătate fiecărei creaturi din cer şi de pe pământ. Şi totuşi, binecuvântatul nostru Domn Isus şi Tatăl ceresc cel vrednic de adorare aşteaptă cu răbdare marele final. Deci, într-o atitudine asemănătoare a minţii, trebuie să aşteptăm şi noi; căci robul nu este mai presus decât Domnul său, şi bucuria noastră în privinţa viitorului, dacă avem gândul lui Cristos, va fi nu numai datorită perspectivei justificării şi gloriei noastre, ci şi perspectivei justificării şi a gloriei lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus, şi a perspectivei triumfului veşnic al adevărului şi dreptăţii. W. T. 1906-166 (R 3784:1) (Cântarea 29)