CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 12 MAI

O mântuire aşa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul ... . Evrei 2:3

 În rasa noastră nu numai că n-a existat viaţă veşnică şi nici speranţă de-a o obţine decât prin Isus, dar toate promisiunile din trecut ar fi fost fără putere dacă nu era lucrarea Sa de ispăşire, şi până când a venit El n-a fost cunoscut cum urma să se realizeze răscumpărarea noastră. Este adevărat, Domnul dăduse diferite tipuri şi umbre prin numeroasele sacrificii din trecut, care ilustrau faptul că fără vărsare de sânge nu poate fi nici o iertare de păcat; dar ele nu au putut fi înţelese până când a venit Antitipul. Atunci El a adus la lumină viaţa şi nemurirea — viaţa pentru lume, viaţa veşnică ce va fi acordată în timpul Veacului Milenar — nemurirea pentru biserica Sa, mireasa Sa, turma Sa mică, moştenitorii împreună cu El. Acestea n-au fost niciodată aduse la lumină înainte; ele au fost neclar văzute şi în mod vag descrise, dar a rămas ca marele Învăţător să pună înaintea noastră mântuirea pe care Dumnezeu o acordase prin El. Mulţumim lui Dumnezeu că inimile noastre au făcut ca buzele noastre să vestească tot mai mult laudele Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Prin credinţă în El, noi suntem deja socotiţi înviaţi pentru a umbla în înnoirea vieţii, şi prin El, în curând Tatăl ne va învia prin puterea Sa ca să fim ca El şi să împărtăşim gloria, onoarea şi nemurirea Lui. W. T. 1906-186 (R 3795:5) (Cântarea 166)