CÂNTÃRI ÎN NOAPTE 29 MAI

Unde s-a înmulþit pãcatul, acolo harul s-a înmulþit ºi mai mult. Romani 5:20

Textul acesta este cheia tuturor speranþelor noastre. Pãcatul s-a înmulþit nu numai împotriva primilor noºtri pãrinþi, ci ºi împotriva tuturor urmaºilor acestora, pânã la sentinþa morþii. Dar harul lui Dumnezeu s-a înmulþit ºi mai mult, ºi faþã de toþi, prin aceea cã a pregãtit, prin Cristos nu numai o recuperare din pedeapsa pãcatului ºi a morþii, a tuturor celor care vor vrea din omenire, ci ºi cã rasa restabilitã ºi desãvârºitã va avea tot ceea ce a fost pierdut în Eden, deplin ºi complet, ºi aceasta veºnic. Mai mult, harul lui Dumnezeu s-a înmulþit pânã acolo încât a luat din lumea pãcãtoºilor o turmã micã pentru a fi moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împreunã moºtenitori cu Isus Cristos, a cãror naturã va fi schimbatã aºa încât ei, în loc sã mai fie de naturã umanã, vor deveni pãrtaºi ai naturii divine ºi pãrtaºi ai gloriei, onoarei ºi funcþiei cu Domnul lor Isus Cristos — cu mult deasupra îngerilor, stãpânirilor, puterilor ºi a oricãrui nume care se poate numi. O, pentru o astfel de bunãtate iubitoare ºi milã tandrã care s-au înmulþit faþã de noi pe când eram încã pãcãtoºi, ºi care cu mult mai mult se înmulþeºte faþã de noi în Cristos acum cã suntem acceptaþi în Cel Preaiubit — pentru acestea poporul Domnului sã mulþumeascã în mod continuu, ºi mulþumirea inimii sã se extindã ºi sã se manifeste în cuvinte ºi în purtare, în tot ceea ce facem ºi spunem, pentru ca toate sã fie spre lauda slavei Sale, care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunatã. W. T. 1901-220 (R 2842:4) (Cântarea 68)