CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 26 IUNIE

În El am primit şi o moştenire, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care lucrează toate după sfatul voii Sale. Efeseni 1:11

Întrebarea apare în mod natural: De ce ar pune Dumnezeu la încercare credinţa mai degrabă decât faptele? Răspunsul este că toate faptele sunt dependente de abilitatea celui care le face, şi că întreaga rasă a lui Adam a ajuns să fie neputincioasă în a face fapte perfecte din cauza căderii primilor ei părinţi. Nimeni nu poate fi în mod perfect drept, înţelept, iubitor; în starea noastră imperfectă actuală este imposibil să fim astfel. De aceea, în înţelepciunea şi iubirea Sa, Dumnezeu evită să ne probeze în privinţa celor în care suntem absolut incompetenţi, şi ne probează în privinţa credinţei — în înţelepciunea, iubirea şi promisiunile Sale. A ne îndoi de una dintre acestea ar însemna să ne slăbească temelia speranţei. Noi ne dăm seama că suntem într-o stare decăzută, că murim ca şi restul rasei. Am auzit prin Cuvântul lui Dumnezeu că El a pregătit un Mântuitor, dar vedem că lucrurile continuă în mare parte aşa cum au fost, în pofida a tot ce au făcut Dumnezeu şi Cristos. Totuşi, credinţa noastră ne asigură că Dumnezeu, care a ştiut sfârşitul de la început, face toate potrivit sfatului voii Sale şi că la timpul potrivit El va stabili dreptatea pe pământ. W. T. 1912-321 (R 5115:2) (Cântarea 143)