CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 30 IUNIE

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin. 1 Tesaloniceni 5:23

Există o anumită diferenţă între cuvintele sfinţire şi consacrare, deşi uneori ele se folosesc unul în locul celuilalt. Cuvântul consacrare conţine ideea de predare. Consacrarea este un pas definit, făcut într-un moment anumit. Este predarea voinţei şi a tot ce posedăm, lui Dumnezeu. Dacă cineva nu şi-a predat Domnului voinţa, el însuşi, în mod hotărât, n-a făcut o consacrare reală. Noi credem că pentru poporul declarat al Domnului nu există un pas care să fie mai necesar de a fi văzut mai clar decât acesta, şi care să fie mai necesar de a fi explicat altora. Cuvântul sfinţire conţine în sine nu numai ideea acestei consacrări hotărâte şi complete la început, ci cuprinde şi întregul proces de transformare a caracterului şi de pregătire pentru Împărăţie. El progresează de-a lungul întregii căi creştine, până când caracterul este deplin dezvoltat şi copt, şi el trebuie menţinut apoi până la sfârşitul căii. W. T. 1916-99 (R 5876:6) (Cântarea 142) V. D. M. 254:6