CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 17 SEPTEMBRIE

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine va sta în locul Lui cel sfânt? Cel care are mâinile nevinovate şi inima curată, cel care nu-şi dedă sufletul la deşertăciune şi nu jură ca să înşele. Psalmul 24:3, 4

Cei care au făcut o deplină consacrare a inimii lor Domnului, sunt cei curaţi la inimă sub legea iubirii. Dar în pofida curăţeniei inimii lor, a intenţiilor lor, a voinţei lor de a îndeplini legea regală a iubirii, aceştia au de dus o bătălie. Legea membrelor lor, depravate prin păcatul moştenit, este legea puternică a egoismului, în opoziţie cu noua lege la care s-au angajat — legea iubirii. Totuşi, incapacitatea lor de a trăi la înălţimea cerinţelor acestei legi noi nu trebuie să fie cauzată de lipsa voinţei, lipsa intenţiei unei inimi curate, loiale. Orice nereuşită ar avea aceştia, oricât de mult n-ar reuşi uneori, să obţină victoria, aceasta trebuie să fie numai din cauza slăbiciunilor cărnii şi a asalturilor Adversarului, la care inimile lor curate n-au reuşit să se împotrivească. Aici sunt folositoare promisiunile Domnului, asigurându-i că El le cunoaşte slăbiciunile şi punctele vulnerabile, precum şi uneltirile diavolului şi influenţa spiritului lumii, care sunt contrare spiritului iubirii. El le spune că pot merge liber la tronul harului ceresc, acolo să obţină milă în privinţa nereuşitelor de a trăi la înălţimea standardului înalt pe care inimile lor îl recunosc şi la care se străduiesc să se conformeze. El îi asigură de asemenea că pot găsi har pentru ajutor în orice timp de nevoie. W. T. 1912-337 (R 5123:4) (Cântarea 404)