CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 05 NOIEMBRIE

Prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire. Romani 10:10

Aceasta sugerează că un credincios mut nu-şi va asigura niciodată chemarea şi alegerea. Nu ne referim la aceia care sunt literal muţi: ci înţelegem cuvântul „gură" în acelaşi sens în care vorbim despre „urechile" inimilor noastre şi despre „ochii înţelegerii noastre." O inimă care vede şi aude harul lui Dumnezeu, şi care îl acceptă cu adevărat, trebuie la timpul cuvenit să devină atât de entuziasmată de lucrurile auzite şi văzute, încât să nu se poată reţine de la unele manifestări exterioare ale bucuriei, păcii şi speranţei, încrederii şi recunoştinţei. După cum a declarat apostolul: „Căci noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut şi am auzit". Toţi creştinii care, după ce au primit lumina adevărului, au văzut îndurarea lui Dumnezeu în planul divin, după ce au gustat că Domnul este milostiv, după ce au auzit minunăţiile acestei „mântuiri aşa de mari, care, începând să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită de cei care au auzit-o" — aceştia nu trebuie, nu pot să tacă, nici să pună lumina lor sub o baniţă. Dacă fac aceasta, va înseamna stingerea luminii lor, oprirea creşterii lor; şi perseverenţa în aceasta va însemna în final pentru ei nimicire în moartea a doua: pentru că aceia care se ruşinează de Domnul şi de Cuvântul Lui, după ce au înţeles clar, nu numai că nu sunt potriviţi pentru împărăţie, dar de unii ca aceştia şi Domnul Se va ruşina în totalitate. W. T. 1902-73 (R 2966:5) (Cântarea 321)