CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 14 NOIEMBRIE

Ferice de cei care n-au văzut şi au crezut. Ioan 20:29

Acum, când este întuneric, înainte ca Soarele Dreptăţii să răsară cu vindecare în razele Sale, pentru a risipi toate îndoielile şi temerile şi piedicile, Domnul pune un premiu pentru credinţă, şi numai cei care o pot exercita şi chiar o exercită pot avea şi chiar au anumite răsplăţi, privilegii, ocazii şi binecuvântări. Despre turma mică a veacului evanghelic este scris: „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere." Îndurăm „ca şi cum L-am fi văzut pe Cel care este nevăzut"; alergăm după o coroană şi un tron pe care le putem vedea numai cu ochiul credinţei; ascultăm de vocea Celui care a vorbit din ceruri, dar a cărui voce este acum susurul blând şi subţire pe care numai cei care exercită credinţa o pot auzi, aprecia şi înţelege. În curând va veni timpul când această voce va clătina pământul şi va face ca tot pământul să fie umplut de cunoştinţa Domnului. Atunci ascultarea va fi cuvenită şi va aduce binecuvântare; dar ascultarea acum, chiar până la jertfirea intereselor pământeşti, urmând în urmele Celui care ne-a dat un exemplu, aduce binecuvântări mai mari — binecuvântări care aparţin nu numai vieţii de acum, ci şi celei viitoare — binecuvântările gloriei, onoarei şi nemuririi. W. T. 1901-141 (R 2804:5) (Cântarea 46)