CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 18 NOIEMBRIE

Te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Geneza 12:2.

Împlinirea a început deja în inimile noastre, dar acesta nu este sfârşitul, nu este plinătatea, nu este înţelesul esenţial al făgăduinţelor; căci în curând această naţiune sfântă (corpul lui Cristos, biserica), va fi cu adevărat mare, când va fi umplută cu binecuvântarea şi puterea divină, în calitate de împărăţie glorificată a lui Dumnezeu. Ne dăm seama, de asemenea, că în timp ce este privilegiul nostru binecuvântat să lăsăm să strălucească asupra altora lumina pe care Domnul, prin Spiritul Său, cu îndurare a făcut-o să strălucească în inimile noastre, totuşi, timpul acordării marii binecuvântări este încă în viitor — acesta aparţine perioadei pentru care ne rugăm „Vie împăraţia Ta, facă-se voia Ta pe pământ." Ne gândim că, deşi numele nostru poate fi respins acum ca fiind rău, şi învinuirile aduse Capului corpului pot cădea şi asupra noastră, membrele Sale, cu toate acestea timpul în care numele lui Cristos va fi mare pe tot pământul se grăbeşte cu siguranţă, şi acesta fiind numele Mirelui nostru, va fi şi numele nostru, ca mireasă a Lui şi comoştenitoare cu El. Aşteptăm cu bucurie timpul când naţiunea sfântă, acum atât de greşit înţeleasă şi considerată un popor ciudat, va răsplăti bietei omeniri orbite şi înşelate de Satan şi bisericii nominale pentru toate relele pricinuite Cristosului, Cap şi Corp, binecuvântându-le, întorcându-le bine pentru rău în cel mai înalt grad — învăţându-i şi ridicându-i pe toţi care doresc să se întoarcă la favoarea divină. W. T. 1901-231 (R 2847:2) (Cântarea 286A)