CÂNTÃRI ÎN NOAPTE 21 NOIEMBRIE

Deºteaptã-te, tu, care dormi, scoalã-te dintre cei morþi ºi Hristos va strãluci peste tine. Efeseni 5:14.

Când „noua creaturã" credincioasã, convertitã, consacratã, conceputã, adoarme ºi este trezitã — când ochii ºi urechile înþelegerii sale sunt deschise spre a vedea adevãratele condiþii ale lumii ºi a se vedea pe sine însuºi ca nouã creaturã în Cristos — urmãtoarea sa datorie este sã „sã se scoale". Scularea sa din morþi înseamnã activitatea minþii noi, a voinþei noi, în îndrumarea ºi stãpânirea corpului sãu muritor. Aceasta implicã efort, folosirea întregii energii a noii creaturi. A dormi, sau a sta întins dupã ce te-ai trezit nu cere efort; dar a te scula cere folosirea fiecãrui muºchi. Scularea nu este un act instantaneu, ci un proces care cere o miºcare dupã alta, pânã este împlinit pe deplin; tot aºa este scularea noii creaturi din stãrile de moarte ale pãcatului ºi încãlcãrii legilor dreptãþii ºi adevãrului ºi curãþeniei; cere fiecare efort al ei ºi este o muncã ce implicã timp. Într-adevãr, toþi creºtinii cu experienþã, care au urmat porunca apostolului de a se scula dintre morþi, au înþeles cã se cer zile, luni, ani de efort energic pentru a se ridica deasupra, mai presus de înclinaþiile decãzute ale propriilor lor trupuri, de tendinþele comune oamenilor acestei lumi. El vede cã, chiar dupã ce s-a ridicat pe deplin, astfel încât nu mai practicã voit pãcatul ºi nici nu-l mai aprobã la nici un nivel, el tot trebuie sã fie în gardã ca sã nu fie prins în capcanã de slãbiciunea propriului corp muritor; sau de ademenirile acestei lumi; sau de ispitele Adversarului; ºi astfel sã se poticneascã iarãºi în vreunul din lucrurile pãcatului ºi ale morþii din care s-a ridicat prin harul Domnului. W. T. 1902-73 (R 2967:1) (Cântarea 20)