CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 23 NOIEMBRIE

El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea îşi înalţă capul. Psalmul 110:7

Înţelegem că, dacă a fost nevoie pentru slăvitul nostru Domn din curţile cereşti să bea din pârâul experienţei şi să dobândească înţelepciune prin lucrurile pe care le-a suferit, le-a îndurat, şi prin aceasta să demonstreze încrederea Sa în Dumnezeu, este deopotrivă necesar ca toţi membrii corpului Său să bea la fel din pârâu în mersul lor dacă speră să se împărtăşească cu Domnul din binecuvântările împărăţiei — glorie, onoare şi nemurire, natura divină. Timpul pentru dragul nostru Învăţător să bea din pârâu a trecut, totuşi, lecţiile şi încurajările ce decurg din aceasta sunt în faţa noastră în mărturiile Scripturii. Acum este timpul nostru să bem din pârâul experienţei — să învăţăm lecţiile necesare pregătirii pentru împărăţie. Şi nu este suficient că am gustat din pârâul experienţei, că am învăţat ceva din ascultare, că am îndurat nişte încercări, că în anumite ocazii am învăţat ascultare prin lucrurile pe care le-am suferit; noi trebuie să continuăm să bem, până putem spune cu bucurie, Tată, voia Ta şi nu a noastră să se facă! Dacă nu bem din pârâu în timpul mersului, nu ne vom împărtăşi de gloria ce va urma. W. T. 1902-13 (R 2936:1) (Cântarea 151)