CÂNTÃRI ÎN NOAPTE 30 NOIEMBRIE
ªi fiindcã avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, sã ne apropiem cu o inimã curatã, cu o deplinã siguranþã a credinþei. Evrei 10:21, 22
Dacã copilul lui Dumnezeu vrea sã se apropie mult ºi sã aibã constatarea binecuvântatã a zâmbetului Tatãlui de aprobare în mod continuu, el trebuie sã se strãduieascã sã aibã o conºtiinþã fãrã vinã faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni o conºtiinþã care poate sã spunã cu adevãrat: Mã strãduiesc sã fac ceea ce este plãcut Domnului, ceea ce este în deplinã armonie cu Legãmântul meu de Jertfã; ºi de asemenea mã strãduiesc sã fac ceea ce ar avea pe drept aprobarea oamenilor drepþi. Nimic mai puþin decât aceasta nu este admisibil la aceia care s-au consacrat sã fie membri ai Preoþimii Împãrãteºti, sã-ºi sacrifice vieþile în serviciul Domnului ca sã poatã domni cu El. ... Sã nu uitãm niciodatã cã Cel care a început aceastã lucrare bunã în noi nu Se schimbã, ºi dacã noi ne pãstrãm inima în armonie cu El, dacã credinþa noastrã în marea Ispãºire fãcutã pentru pãcatele noastre este încã fermã ºi clarã ºi ne reînnoim continuu consacrarea faþã de El, þinând tot ce avem pe altarul de sacrificiu, lãsând pe Domnul sã-l mistuie în felul Sãu propriu, necãutând propria noastrã voinþã, propria noastrã cale, ci numai voinþa Sa, avem toate motivele de încredere deplinã cã aceastã lucrare bunã va fi sfârºitã în noi, cã vom intra cu bucurie în Împãrãþia veºnicã a Domnului nostru ºi-I vom auzi cuvintele de aprobare binecuvântate: „Bine, rob bun ºi credincios”. W. T. 1914-90 (R 5425:2, 5) (Cântarea 202) V. D. M. 1024:4; 1025:2