CÂNTÃRI ÎN NOAPTE 18 DECEMBRIE
Domnul pãzeºte pe toþi cei care Îl iubesc. Psalmul 145:20
Când observãm grija providenþialã divinã pentru poporul tipic al lui Dumnezeu, aceasta ne sporeºte credinþa ºi încrederea pe care o avem în calitate de copii spirituali ai Lui, pentru cã, împreunã cu apostolul, ne gândim cã dacã Dumnezeu ne-a iubit atât de mult pe când eram încã pãcãtoºi, încât ªi-a dat Fiul pentru noi, cu cât mai mult ne iubeºte acum, când nu mai suntem pãcãtoºi, necunoscuþi, strãini, ci ne-am consacrat Lui ºi cãutãm sã umblãm pe urmele Rãscumpãrãtorului nostru. Tot aºa, ne gândim cã dacã Dumnezeu ªi-a folosit grija providenþialã în interesul poporului Sãu tipic, El este tot atât de dispus ºi dornic sã facã tot atâta, ºi chiar mai mult pentru Israelul Sãu spiritual pentru adevãraþii israeliþi în care nu se gãseºte vicleºug cei care au intrat într-un legãmânt cu El ºi care cautã sã umble nu potrivit cãrnii, ci potrivit Spiritului. Textul nostru este în acord cu acest gând. „Domnul pãzeºte pe toþi cei care Îl iubesc.” Adevãrat, El are o iubire compãtimitoare pentru lume, iubire care L-a determinat sã asigure rãscumpãrarea pentru toþi la timpul potrivit toþi cei rãscumpãraþi vor avea o manifestare a iubirii ºi grijii divine pentru interesele lor dar acum, în timpul Veacului Evanghelic, binecuvântãrile divine sunt acordate celor care vor forma Biserica, Trupul lui Cristos, care Îl iubesc mai mult decât îºi iubesc casele sau pãmânturile, pãrinþii sau copiii, sau pe ei înºiºi. Toþi cei care pot declara în inima lor loialitate faþã de Domnul, credinþa ºi încrederea lor în El, pot fi siguri cã toate lucrurile sunt supravegheate pentru binele lor ºi lucreazã pentru binele lor, atât în cele pãmânteºti, cât ºi în cele veºnice. W. T. 1905-333 (R 3658:5) (Cântarea 211)