Pagina 11

IZGONIREA DIN EDEN

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână, fie că promite viaţă veşnică, fie sentinţa morţii. În El nu este nici schimbare nici umbră de mutare. Blestemul, sentinţa morţii prezisă de Domnul a fost executată, dar nu imediat. Adam n-a fost lovit mortal de un fulger. Dumnezeu ştia totul de la început şi a plănuit răscumpărarea lui Adam, a Evei şi a copiilor lor. În acest scop a venit Isus şi „a murit, Cel Drept, pentru cei nedrepţi”. Ca rezultat, blestemul morţii va fi înlăturat în final. „Şi nu va mai fi nici un blestem” - nu va mai fi nici moarte, nici plâns, nici durere. Apoc. 22:3; 21:4, 5.

Tuturor ni s-a spus şi mulţi am crezut că pedeapsa pentru neascultarea tatălui Adam a fost chinul veşnic de care trebuie să aibă parte toţi urmaşii săi, afară de puţini - cei evlavioşi, cei Aleşi. Spunându-ni-se că aceasta este învăţătura Bibliei, noi am acceptat-o fără dovezi. 1 Tes. 5:21.

Acum creştinii examinează Biblia mai atent. Ei află că blestemul, pedeapsa păcatului este diferită. „Plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23). „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Moartea este asupra lui Adam şi a familiei sale de şase mii de ani. Ea a adus tristeţe, suspin, durere şi necaz; ne-a ruinat viaţa intelectual, moral şi fizic. Rom. 5:12.

Conform Genezei şi Noului Testament, blestemul asupra tatălui Adam a fost: „Blestemat este acum pământul din cauza ta...spini şi pălămidă să-ţi dea... . În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”. Isus Cel drept, murind pentru cei nedrepţi, ne-a răscumpărat de sub blestem. Mesia va salva pe toţi de blestemul morţii prin înviere. „Dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.” 1 Cor. 15:21.