Pagina 72

ODIHNA CINCIZECIMII

Cincizecimea, ziua a cincizecea, era ziua jubiliară, după cum şi anul al cincizecilea era anul jubiliar. Ziua a cincizecea urma ciclului zilelor de sabat (7x7=49), după cum şi anul jubiliar urma ciclului anilor de sabat (7x7=49). După cum antitipul zilei jubiliare i-a introdus pe credincioşi în odihna credinţei la Cincizecime, tot aşa antitipul anului jubiliar va introduce lumea în glorioasa odihnă din Împărăţia lui Mesia şi în relaţia Noului Legământ cu Dumnezeu. Astfel explică Sf. Pavel: „Noi care am crezut intrăm în odihnă”. Toţi care sunt cu adevărat ai lui Cristos pot avea o odihnă de sabat prin credinţă şi pot avea încredere tot timpul, nu numai în ziua a şaptea sau în ziua întâi. Pentru ei fiecare zi este o zi de odihnă prin credinţă în sacrificiul lui Cristos - un sabat pentru suflet - simbol al odihnei cereşti.

Nimeni n-a putut intra în această odihnă de sabat până când Isus a deschis calea. Moartea Lui a fost necesară ca preţ de răscumpărare pentru om. Învierea Lui a fost necesară pentru a putea aplica acel preţ pentru noi. El S-a înălţat pentru a Se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu ca Avocat pentru ucenicii Săi. El le atribuie meritul pentru a le acoperi imperfecţiunile şi pentru a face ca sacrificiul lor să fie acceptabil pentru Dumnezeu, ca ei să poată suferi cu El şi să fie slăviţi cu El. Pentru credincioşi rămâne o odihnă încă mai completă - care va fi obţinută prin schimbarea învierii. Evr. 4:3, 9, 11.

Sub îndrumarea lui Isus, apostolii, urmaşii Lui, urmau să-şi înceapă lucrarea numai după primirea binecuvântării de la Cincizecime - Spiritul sfânt - dovada acceptării lor ca fii ai lui Dumnezeu. Singurul lucru pe care l-au făcut înainte de a fi acceptaţi a fost alegerea unui succesor al lui Iuda; dar, evident, Dumnezeu n-a recunoscut alegerea lor. La timpul cuvenit Dumnezeu a adus în faţă pe Sf. Pavel pentru a fi al doisprezecelea apostol - una din pietrele de temelie ale Noului Ierusalim (Apoc. 21:14). Eroarea de a presupune că apostolii au avut ca succesori pe episcopii Bisericii a fost una costisitoare. Aceasta a dus şi la alte erori grave.