MANA 14 IANUARIE

Eu, deci, alerg, dar nu aşa ca şi cum n-aş şti încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vânt. — 1 Cor. 9:26

Se va dovedi un mare ajutor în slăbiciunile naturii căzute a face în cunoştinţă de cauză o deplină consacrare a voinţei — o deplină predare a toată puterea şi a tot talentul minţii şi trupului. Cine în acest fel îşi înţelege consacrarea şi înrolarea în armata Domnului, acela ştie că nu i-a mai rămas nimic ce ar mai putea da Domnului şi astfel, de orice împotrivire a voinţei ar da, o poate învinge numaidecât, zicându-şi: „cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji lui Iehova”. Deci, cât de important este ca fiecare soldat să ţină seama de faptul că înrolarea lui ţine până la moarte şi că nu-i este permis, nici prin minte să-i treacă, să se retragă din luptă şi să înceteze, măcar un ceas, să lupte lupta bună a credinţei. — Z. '03-421