MANA 9 FEBRUARIE

Întoarce-te suflete al meu, la odihna ta, căci Iehova ţi-a făcut bine. — Ps. 116:7

Obişnuinţa de gândire a creştinului are într-adevăr mult de a face cu progresul sau cu regresul spiritual, ea este de asemenea un indicator al stării spirituale şi de aceea obişnuinţele bune ale gândirii trebuie cu îngrijire cultivate. Prin „obişnuinţa gândirii” noi înţelegem condiţia normală la care mintea se reîntoarce de obicei, ori de câte ori are răgaz. Câtă vreme suntem ocupaţi cu datoriile active ale vieţii suntem nevoiţi să ne îndreptăm puterile minţii spre lucrul ce-l avem în mâini, căci dacă facem un lucru doar în mod mecanic, fără să ne concentrăm mintea asupra lui, nu-l putem face bine. Dar, chiar şi aici, principiul creştin bine stabilit în caracter ne va conduce în mod inconştient. Când însă încordarea muncii şi grija încetează pentru un timp, gândirea — prin obişnuinţa de gândire stabilită —, ca acul busolei spre pol, numaidecât se va întoarce la odihna sa în Dumnezeu. — Z. '95-250