MANA 16 FEBRUARIE

... În slavă şi în dispreţ, în vorbire de rău şi în vorbire de bine; ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul ... nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată. — 2 Cor. 6:8,3

În vreme ce ne îndeplinim îndatoririle după cele mai bune puteri ale noastre şi când este evident că binecuvântarea şi favoarea lui Dumnezeu sunt asupra noastră şi asupra lucrului nostru în cel mai înalt grad, deodată pot apare necazuri, se pot ivi împotriviri, puterile întunericului par să triumfe şi pentru un moment putem apare ca vinovaţi înaintea oamenilor şi parcă şi providenţa divină ne-ar fi părăsit. Astfel de experienţe, fără îndoială, sunt foarte folositoare, căci, deşi cântăm:

„Mai bine a umbla cu Dumnezeu în întuneric,
Decât a merge singur în lumină”,

totuşi, aceasta poate fi doar o laudă goală, dacă nu am trecut prin experienţe grele, care să dezvolte în noi o astfel de credinţă şi o astfel de încredere, încât să ne ţinem de mâna Domnului şi să fim şi în cel mai întunecos ceas încrezători în providenţa divină. — Z. '01-314