MANA 20 SEPTEMBRIE

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnicia şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie ... ca să înviorez spiritele smerite şi să reînsufleţesc inimile zdrobite”. — Isa. 57:15

Să ţinem minte totdeauna că o inimă zdrobită şi mâhnită nu este dispreţuită sau respinsă de Domnul. Prin urmare, în orice greutăţi, oricare din poporul Domnului, din Noua Creaţie, s-ar putea împiedica, dacă sunt flămânzi după părtăşia şi iertarea Domnului, dacă sunt cu inima mâhnită şi zdrobită să nu deznădăjduiască, ci să-şi aducă aminte că Dumnezeu — prin meritul lui Hristos — S-a îngrijit de mijloace care Îi permit să primească şi să îndreptăţească generos, de toate păcatele, pe toţi cei care vin la El prin Isus — prin credinţă în sângele Lui .... Acei care pentru păcatele lor au o inimă zdrobită şi mâhnită pot şti că n-au făcut „păcat care duce la moarte”, pentru că starea inimii lor adevereşte aceasta. Apostolul spune: „este cu neputinţă ... să fie reînnoit spre pocăinţă” oricine a făcut păcat ce duce la moarte. — Z. '03-383