MANA 1 OCTOMBRIE

„Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea”. — Ps. 39:1

Probabil că fiecare om cu experienţă va fi de acord pe deplin cu afirmaţia că limba este mai puternică în influenţa ei decât oricare alt membru al trupului, atât în ce priveşte binele cât şi răul. Experienţa ne învaţă, de asemenea, că cei mai mulţi oameni mai uşor îşi stăpânesc oricare alt organ decât limba. Limba este un serv atât de iscusit, încât fiecare ambiţie, patimă şi înclinare a naturii căzute caută s-o folosească drept servitor sau canal al răului. Prin urmare, din partea creştinului se cere vigilenţă, înţelepciune şi grijă crescute, ca să poată guverna acest membru al trupului său şi să-l supună noii minţi în Hristos, ca el să nu mai fie o piedică lui şi altora, ci dimpotrivă, un ajutor pe calea îngustă. — Z. '97-156