Vol. 1 Noiembrie-Decembrie 1993 Nr. 1
„Vine dimineața dar și noaptea”
Noaptea a fost lungă Durerile și lacrimile ei au fost multe Numai făgăduințele lui Dumnezeu au luminat-o În sfîrșit a sosit dimineața Minunate zori Ziua va fi încă mai minunată Considerații asupra dovezilor din jurul nostru Se lasă o scurtă noapte de strîmtorare Deja a început în Europa După ea vine o apariție glorioasă a soarelui
„Străjerule, cît mai este din noapte?” „Vine dimineața și este tot noapte” Isa. 21:11-12.
W.T. (Turnul de Veghere) 1916 (pag. 374-376)
Literatura lumii arată că oamenii inteligenți au refuzat să creadă că scopul divin în crearea pămîntului nostru a fost atins pînă acum. Mereu găsim referințe la dimineața zilei noi, la „vîrsta de aur” etc., etc. Totuși, nu în dorințele inimii oamenilor, ci în promisiunile lui Dumnezeu cautăm noi instrucțiuni adevărate asupra acestui subiect. Biblia, în modul cel mai accentuat, declară că întreaga perioadă a istoriei umane pînă acum a fost o noapte.
Profetul David explică: „Seara vine plînsul, iar dimineața veselia” (Ps. 30:5). Astfel, profetic sîntem asigurați că va fi o dimineață, a cărei glorie, strălucire și binecuvîntări vor compensa pe deplin toate umbrele întunecate ale nopții trecute. Textul nostru este o altă profeție în aceeași direcție. Mesajul Domnului este: „Vine dimineața”. Sf. Pavel scrie că pînă în timpul lui, lumea a fost sub domnia păcatului și a morții, nu sub domnia dreptății și a vieții (Rom. 5:21). El subliniază de asemenea că ziua Domnului va veni, și va veni gradual, pe furiș, luînd lumea prin surprindere, „ca un hoț noaptea” 1 Tes. 5:1-6.
Toți apostolii ne asigură că Dumnezeu n-are ca scop să permită ca domnia păcatului și a morții să continue pentru totdeauna. Ei ne spun că programul divin este că Mesia, la timpul desemnat de Tatăl, își va lua marea putere și domnie, Rege al regilor și Domn al domnilor înlăturînd păcatul și orice rău, ridicînd omenirea și dînd binecuvîntare divină, unde timp de șase mii de ani a fost blestem divin. Scriitorii Bibliei explică faptul că aceasta nu înseamnă o schimbare a scopului divin, ci Dumnezeu a plănuit acest lucru în Sine însuși de la întemeierea lumii; și că, deși a permis să intre păcatul și să domnească moartea, El a făcut cele mai complete pregătiri pentru ca Răscumpărătorul să moară pentru păcatele noastre și în cele din urmă să devină Restauratorul și Dătătorul de viață lui Adam și rasei sale tuturor celor care vor accepta viața veșnică pe condițiile divine.
Apostolii ne spun că în timpul „nopții”, de la moartea lui Isus încoace, Dumnezeu a făcut o lucrare specială de alegere din omenire a unei clase speciale, puțin numeroase, de sfinți „biserica întîilor născuți, ale căror nume sînt scrise în ceruri”. Aceștia nu sînt luați numai din vreun popor sau denominațiune. Această „turmă mică”, căreia Tatăl îi dă cu plăcere împărăția, (Luca 12:32) este compusă din toți urmașii sfinți ai lui Isus, care merg în urmele Lui pe calea îngustă, în timpul acestei vîrste Evanghelice. Experiențele lor trebuie să-i califice pentru a fi asociați cu Răscumpărătorul lor în împărăția Mesianică. Încercările, ascultarea și suferințele lor pentru dreptate trebuie să producă pentru ei mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă. Suferind cu Învățătorul pentru adevăr în viața prezentă, ei îi vor împărtăși gloria, onoarea și nemurirea în viața viitoare. Ei vor fi împreună moștenitori cu El în împărăția Lui Gal. 3:29; 2 Tim. 2:11, 12.
Răsăritul soarelui împărăției se apropie
Chiar printre poporul Domnului, puțini înțeleg încă faptul că Isus învață clar că „Soarele dreptății” care va răsări cu vindecare în razele sale și a cărui lumină va constitui noua zi, va fi compus din Biserica lui Christos glorificată schimbată de la natura umană la cea divină, prin participarea la întîia înviere. Domnul nostru spune aceasta în pilda cu grîul și neghina. El spune că la sfîrșitul acestei vîrste Evanghelice, toată clasa grîului va fi adunată în Grînarul ceresc și că „atunci drepții vor străluci ca Soarele în împărăția Tatălui lor” (Mat. 13:43). Totuși, nu trebuie să gîndim că aceasta înseamnă Biserica fără Răscumpără-torul, ci trebuie să ținem minte că Isus este Capul „bisericii, care este corpul său” Ef. 1:22, 23.
Ce minunate, ce frumoase, ce potrivite sînt imaginile Bibliei! Nimeni în afara Domnului n-a știut despre marele plan divin. De aceea, nimeni în afară de El nu putea da aceste imagini ale desfășurării lui. În termeni diferiți și în figuri de stil, Biblia încearcă să ne dea o mică licărire a glorioaselor condiții ale acelei zile. Ziua cea nouă și împărăția vor fi „dorința tuturor popoarelor”. În ziua aceea, dreptul va înflori și făcătorii de rele vor fi înlăturați de la viață. În timpul acelei zile de o mie de ani a împărăției lui Mesia, Satan va fi legat „ca să nu mai înșele neamurile” (Apoc. 20:2, 3). Cu clasa stăpînitoare se va sfîrși pentru că „nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănînce rodul”, ci „se vor bucura de lucrul mîinilor lor” Isa. 65:22.
„Pămîntul își dă roadele” (Ps. 67:6). Vor ieși izvoare în deșert; locurile pustii se vor bucura. Întregul pămînt va deveni ca Grădina Edenului. Aceasta este așternutul picioarelor lui Dumnezeu și El declară că îl va face glorios. Nu va fi ars cu foc literal, cum am presupus odată. „Va rămîne veșnic” (Ecl. 1:4; Ps. 104:5). „El l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit” Isa. 45:18; 66:1; 60:13; 35:1, 7.
((2))
Minunatele raze de lumină prevestitoare
Cel mai minunat lucru pe care ni-l spune Biblia cu privire la noua zi, este că ea va aduce cunoștință și iluminare mare pentru fiecare creatură. Lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu va umplea întreg pămîntul, după cum apele acoperă fundul adîncului (Is. 11:9; Hab 2:14). „Nici unul nu va învăța pe aproapele sau pe fratele său spunînd: 'cunoaște pe Domnul!' ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, spune Domnul” (Ier. 31:34). În cele din urmă, orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Fil. 2:11, Is. 45:23.
Ce perspectivă entuziasmantă prezintă Biblia pentru Biserică și pentru toți din lume care pot exercita o măsură de credință ca să creadă! Lumea, firește, vede într-o oarecare măsură că vin mari binecuvîntări; dar exact ce sînt acestea și cum vor veni, lumea nu știe; pentru că lumea, prin înțelepciunea ei, nu-L cunoaște pe Dumnezeu (1 Cor. 1:21). Înțelepții lumii au respins Biblia și nu cred în ea ca o descoperire de la Dumnezeu. Astfel, înțelepții sînt prinși în propria lor viclenie (1 Cor. 3:19). Înțelepciunea lor lăudată îi prinde în capcană și îi face orbi pentru descoperirea divină.
Cu toate acestea, unii din cei mai mari gînditori ai noștri domnul Edison și alții văd repede că lumea este tocmai la limita celor mai minunate invenții și cunoștințe, care vor transforma fața pămîntului și pe oamenii de pe el. Ei confirmă Biblia fără să știe, pentru că n-o cred și nu-i cunosc caracterul mesajului.
Zorile au început în 1874
Să nu ne oprim acum să discutăm despre întunericul nopții și plînsul ei. Să ne trezim și să luăm notă de faptul că zorile vîrstei noi au sosit deja. De 42 de ani sîntem în ele și ne bucurăm de multe din binecuvîntările lor. Dar acele binecuvîntări au venit așa de în secret, „ca un hoț noaptea”, încît puțini le-au recu-noscut semnificația. Unii, puțini, au atras atenția asupra faptului că sîntem în zorile Mileniului din 1874 încoace.
Cronologia biblică ne învață clar că cei 6000 de ani de la crearea lui Adam s-au sfîrșit. Șase zile mari, de o mie de ani fiecare, menționate de Sf. Petru „o zi la Domnul este ca o mie de ani” (2 Pet. 3:8). Acum marea zi a-7-a, tot de o mie de ani, a început. Noi ne bucurăm de zorile ei. Va fi o zi mare! Nu-i de mirare dacă zorile sînt remarcabile!
Ar putea surprinde pe unii să se spună că ultimii 42 de ani înseamnă mai mult pentru lume în creșterea educației, creșterea bogăției, creșterea a tot felul de mijloace pentru eco-nomisirea forței de muncă, a mijloacelor de confort, creșterea siguranței și a protecției vieții umane, decît toți cei 6000 de ani dinainte, de multe ori mai mult. Lumea, în acești 42 de ani, probabil a creat de o mie de ori atîta bogăție, cît s-a creat în toți cei 6000 de ani dinainte. Totuși, aceste schimbări au venit atît de treptat, încît puțini le-au remarcat.
Împlinirea profeției pretutindeni
Cu 42 de ani în urmă, omul trudea zi lumină; astăzi, ne apropiem rapid de ziua de lucru de 8 ore. Acum 42 de ani, aproape toată munca omenirii era făcută cu sudoarea feței; astăzi aproape toată este făcută cu mașini. Acum 42 de ani, mașina de cusut ajungea să se desăvîrșească; astăzi, peste tot este indispensabilă. Tot așa este cu miile de înlesniri casnice. Tot așa este cu aproape toate aranjamentele și instalațiile sanitare. Tot așa este cu uneltele agricole: secerătoare și legătoare, cositoare, automobile, motoare cu gaze etc, etc, toate aparțin acestor 42 de ani. În orașele noastre confortul modern este minunat. Solomon, în toată mărirea lui, nici măcar n-a visat vreodată la lucruri de care cea mai săracă ființă umană din America se poate bucura.
Profeții cu privire la rîuri în deșert și la pustietate înflorind ca trandafirul, își au îndeplinirea nu miraculos, ci în armonie cu ordinea divină de creștere a cunoștinței printre oameni. Sînt săpate fîntîni arteziene și sînt construite canale de irigație, nu numai în Vestul Statelor Unite și Canada, ci și în îndepărtata Mesopotamie. Rezultatele sînt minunate. Pămîntul care înainte nu merita să se îngrădească, astăzi este evaluat la 500 dolari un acru. Creșterea cunoștinței a fost suplimentată prin aranjamente guvernamentale pentru răspîndirea acelei cunoștințe printre oameni. Solurile diferitelor localități se analizează pe cheltuieli publice; și cultivatorilor de pămînt li se dau cunoștințe despre ce fel de îngrășăminte se cer pentru a da rezultate satisfăcătoare.
În aceste condiții, nu ne surprinde știind că s-au obținut 156 bușeli (1 bușel=35,23 l) de porumb la un acru (1 acru=4047metri pătrați) și 600 bușeli de cartofi și chiar mai mult, nu sînt un record neobișnuit. Nu se împlinește Biblia? Cine poate contesta aceste fapte? Ce înseamnă ele? Răspundem că ele cu exactitate confirmă declarația divină care descrie zilele noastre! Mulți vor alerga încoace și încolo; cunoștința va crește; cei înțelepți ai lui Dumnezeu vor înțelege; și „va fi un timp de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd există neamuri” Dan. 12:4, 10, 1; Mat. 24:21.
Creșterea nemulțumirii în toată lumea
Sîntem în dimineața din textul nostru. O, ce dimineață glorioasă! Cît de schimbate sînt condițiile omenești față de acelea ale bunicilor! Ce mulțumitoare ar trebui să fie toată lumea! Ar trebui să se înalțe imnuri de laudă de la toți oamenii din țările favorizate de civilizație și să se întindă mîini de ajutor, ca să ducă aceleași binecuvîntări către țările păgîne. Dar așa este? Sînt oamenii fericiți și bucuroși? Apreciază ei noua zi? darurile providenței divine?
Nu! Pe măsură ce au venit binecuvîntările lui Dumnezeu, nemulțumirea omenirii a crescut; și necredința nu numai cu privire la Biblie ca descoperire divină, dar în multe cazuri, și cu privire la însăși existența unui Creator inteligent. Cu toată creșterea mare a bogăției lumii și a faptului că sînt unele suflete nobile care-și folosesc partea de bogăție într-un mod demn de laudă, totuși operarea generală a legii egoismului predomină; și toată legislația ((3)) care s-a adoptat sau se poate adopta, nu poate constrînge instituțiile gigante corporațiile zilelor noastre; nu le poate împiedica de a exploata masele în înteresul celor comparativ puțini.
A știut Dumnezeu toate aceste lucruri? Ce va face cu ele? Va aduce El binecuvîntările Mileniale, riscînd ca oamenii să le ia de bune că ei au descoperit secretele naturii prin propria lor înțelepciune și perseverență și să uite de Dumnezeu cu totul? Vor deveni ei mai nemulțumiți? Ar fi avantajos un Mileniu de nemulțumire? Ce va face Dumnezeu cu aceasta?
Noaptea întunecoasă deja se stabilește
După Biblie, Dumnezeu a știut dinainte situația zilelor noastre, așa cum le trecem acum în revistă; și în textul nostru, El dă o cheie a situației care în altă parte în Scripturi este foarte bine clarificată. Prin profet, Dumnezeu spune despre noaptea întunecoasă care vine după ce zorile dimineții au fost bine introduse un nor de furtună întunecat, chiar la răsăritul soarelui. Acest ceas întunecos este descris în profeția lui Daniel și în aceea a Domnului nostru Isus, ca fiind „un timp de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamuri”.
Studenții Bibliei văd acest mare timp de strîmtorare deja începînd prin dezlegarea vînturilor conflictului în Europa. În lumina Bibliei, ei pricep că rezultatul acestui război prezent va fi slăbirea mare a națiunilor a guvernelor pămîntului și creșterea cunoștinței și nemulțumirii între oameni.
Următoarea fază a strîmtorării, după Biblie, va fi „un cutremur de pămînt așa de tare cum n-a mai fost așa de mare de cînd este omul pe pămînt” (Apoc. 16:18). Acesta nu este un cutremur literal, ci unul simboli revoluție. Apoi, a treia fază a calamității cea mai întunecoasă din toate va fi focul simbolic al anarhiei care va distruge total civilizația noastră prezentă. Apoi, în mijlocul acestui cel mai îngrozitor timp de strîmtorare, Mesia, Marele Rege va lua puterea Sa mare și o va exercita cu rezultatul că toate valurile înfuriate ale mării patimilor omenești se vor liniști, tot focul anarhiei va fi stins și va începe domnia dreptății și păcii.
Mesia „va face toate lucrurile noi”
Nu putem vedea înțelepciunea programului marelui Creator? El a hotărît să permită omenirii să se convingă singură de propria lor neputință, de nevoia lor de Dumnezeu, de faptul că există un Dumnezeu și că scopurile Lui glorioase pentru omenire sînt descoperite în Cuvîntul Lui. O, nu-i de mirare că Biblia vorbește despre acea descoperire a Domnului ca despre „vocea liniștită și blîndă a lui Dumnezeu”, vorbind omenirii prin împărăția lui Mesia! Nu-i de mirare că Domnul declară că atunci El va da poporului un mesaj curat, ca toți să cheme numele Domnului, să-l servească într-un gînd!
Sf. Petru ne dă o imagine vie a noii ordini de lucruri în împărăția lui Mesia. El spune: „Ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea; în ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de căldura mare, și pămîntul cu tot ce este pe el va arde cerurile aprinse vor pieri. . . Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pămînt nou în care va locui dreptatea” 2 Pet. 3:10, 12, 13.
„Cerurile noi” vor fi Biserica glorificată, formată din Isus, Capul și clasa mireasă a Sa, aleasă din lume în timpul celor optsprezece secole trecute. „Pămîntul nou” va fi ordinea socială nouă sub controlul cerurilor noi. Nu va mai fi nici urmă din instituțiile prezente, ci vor fi complet măturate de focul mîniei divine, care precedează stabilirea ordinii noi, în care numai ceea ce este drept, just, echitabil, adevărat va fi recunoscut.
Ne bucurăm că vin astfel de lucruri glori-oase chiar dacă lumea trebuie în mod necesar să ajungă la ele prin necazul timpului de strîmtorare. Fericiți sînt cei ai căror ochi și urechi ale înțelegerii sînt deschise acum și care sînt în așa legătură de inimă cu Domnul, încît El le poate face cunoscut înainte ceva din bogățiile harului Său și le poate arăta cum strîmtorările ce vin vor produce binecuvîntări pentru familia umană.