Privelişte din Turnul de strajă

R5554 W. T. 15 octombrie 1914 (pag. 307-308)

Scripturile prezic că la sfârşitul acestui Veac va fi un strigăt de „Pace! Pace!”, dar nu va fi pace (Ier. 6:14). Această profeţie a fost împlinită. Când Primul Consiliu Naţional de Arbitraj s-a adunat la Geneva, în Elveţia, şi a dat primul său premiu, în 14 septembrie 1872, strigătul de „Pace Universală” s-a răspândit în întreaga lume. Nu trebuia să mai fie nici un război. Toate dificultăţile dintre naţiuni trebuiau aplanate prin arbitraj. Cât de dezamăgiţi trebuie să fie acei oameni care, în ciuda multor războaie de atunci, au continuat să strige: „Pace! Pace!” Teoria lor a fost că pacea universală între naţiuni va introduce repede Împărăţia Mesianică.

Cât de puţini privesc la Cuvântul Domnului pentru a vedea ce are El de spus despre subiect, sau, privind, nesocotesc în întregime mărturia lui Dumnezeu prin profeţi, în sensul că Veacul actual se va sfârşi şi Mileniul va fi inaugurat, nu prin Convenţii de Pace şi Tratate de Pace, ci printr-un „timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele” (Dan. 12:1; Mat. 24:21). Strigătul de Pace a primit un şoc deosebit de sever prin războiul extraordinar actual, cuprinzând mai mult decât orice alt război care a fost vreodată pe pământ! În loc ca războiul actual să fie aproape terminat, noi înclinăm să ne aşteptăm la complicaţii mult mai serioase în Europa — ca şi alte naţiuni să fie atrase în război.

În ciuda faptului că preşedintele şi secretarul de stat al ţării noastre sunt oameni înţelepţi, iubitori şi promotori ai păcii; şi în ciuda faptului că nu există nici un motiv vizibil pentru ca ţara noastră să fie implicată în acest război, totuşi noi suntem neliniştiţi. Naţiunile mari ale bătrânului continent, sărăcind şi distrugându-şi interesele comerciale, precum şi fiind jefuite de sute de mii de vieţi preţioase prin acest război, nu vor dori să vadă Statele Unite înălţându-se mult deasupra lor în toate modurile din motivul izolării ei. Putem fi siguri că şireţii oameni de stat ai Europei, în timp ce declară interes în privinţa păcii noastre, vor face de fapt tot ce le stă în putere să ne încurce în război printr-o metodă sau alta.

Scurtarea zilelor de necaz

Chiar dacă doresc pace acasă şi peste graniţă, toţi care sunt copii ai celui Prea Înalt trebuie să dorească să se facă voia Tatălui — mai degrabă decât a noastră. Prin urmare, dacă războiul s-ar extinde chiar până la ţara noastră, în pofida a tot ce putem noi face în sens contrar, să nu fim nemulţumiţi, ci să ne rugăm totuşi: „Facă-se voia Ta!” Să privim dincolo de înspăimântătorul război prezent la lucrurile glorioase pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că sunt doar la mică distanţă de el; şi anume, Împărăţia lui Mesia.

Când spunem că Împărăţia este doar la mică distanţă de război, trebuie să observăm faptul că, potrivit Scripturilor, ea nu va fi stabilită imediat. După îngrozitoarea furtună a acestui război va veni o mare revoluţie, numită simbolic „un mare cutremur de pământ” (Apoc. 16:18). În legătură cu această revoluţie socială, Biblia arată că bisericismul va fi mult înălţat pentru un timp, fiind puterea mult sperată prin care revoluţia poate fi contracarată şi oprită. În timpul acela scurt de prosperitate a Babilonului, adevărata Biserică va avea o soartă potrivnică din punct de vedere pământesc. Cu toate acestea, „toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor chemaţi potrivit planului Său”.

După revoluţie şi înălţarea bisericismului va urma repede anarhia, pe care Biblia peste tot o simbolizează prin foc, din cauza forţei şi influenţei ei distructive. Acela va fi timpul menţionat de Mântuitorul nostru, când spune: „Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa” (Mat. 24:22). Învăţătorul ne spune însă că acele zile de anarhie şi conflict general — când „fiecare om va ridica mâna împotriva fratelui sau aproapelui său, şi nu va avea pace nici cel care va ieşi nici cel care va intra” — vor fi scurtate. Stabilirea Bisericii în glorie, aducerea celor Aleşi în poziţia de control al lumii, va scurta acele zile şi va inaugura Domnia Prinţului Păcii.

Rugăciuni pentru pace în Europa

Onorabilul nostru preşedinte cu intenţie vrednică de laudă a cerut tuturor creştinilor să facă din ziua de 4 octombrie o zi de rugăciune pentru pace în Europa. Totuşi, nu putem să fim de aceeşi părere cu vrednicul nostru ((803)) preşedinte în această chestiune. Cât de mult am aprecia noi pacea — şi am trudit toată viaţa pentru a fi făcători de pace — nu-L putem ruga pe Atotputernicul să-Şi schimbe planurile ca să corespundă cu cele ale onoratului nostru preşedinte.

Timp de 2500 de ani Dumnezeu, prin profeţii Bibliei, a spus poporului Său despre acest mare război şi despre încă mai îngrozitorul Armaghedon care va urma; şi putem oare să ne aşteptăm ca El să schimbe programul la cererea noastră?

Rugăciunile acestor milioane care se roagă pentru prosperitatea germanilor şi pentru exterminarea Aliaţilor, şi rugăciunile altor milioane pentru succesul Aliaţilor şi anihilarea germanilor, şi rugăciunile papei şi ale preşedintelui nostru şi ale altor oameni buni ca acest război îngrozitor să înceteze imediat, vor trece fără răspuns, dacă citim Biblia noastră corect. Războiul va continua şi se va sfârşi fără o victorie glorioasă pentru vreo naţiune, ci întro mutilare oribilă şi sărăcire a tuturor. Apoi va urma îngrozitorul Armaghedon al anarhiei.

După aceea se poate spera la pace, pace durabilă, pentru că Dumnezeu a declarat! Ea va fi adusă de Împărăţia lui Mesia, pentru care neam rugat de atâta timp — „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe Pământ”.

De 40 de ani vestim chiar acest război şi rezultatul lui glorios, prin predici orale sau tipărite şi în cărţile noastre de studiu biblic în 20 de limbi. Acum, când a venit chiar anul şi profeţia se împlineşte, am putea noi, în mod logic, să-I cerem Atotputernicului să-Şi schimbe programul? Nu! Mai degrabă discursul nostru din 4 octombrie a fost din cuvintele Învăţătorului în privinţa actualei „strâmtorări printre popoare, care nu vor şti ce să facă ... oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pământ”. Luca 21:25, 26.

Discursul nostru a fost ţinut la Templu în oraşul New York — 1500 au ascultat timp de două ore şi mulţi n-au putut intra.