PRIVELIŞTE DIN TURN

R5516 W. T. 15 august 1914 (pag. 243-244)

Mult aşteptata clătinare a pământului social este, credem noi, deja în desfăşurare. Marele război pentru care Europa şi-a instruit trupele, şi-a pregătit trezoreriile şi armamentele, clatină fiecare naţiune din lume, din punct de vedere financiar, social şi politic. Oricât de puternice par a se simţi naţiunile, toate tremură de frică la gândul rezultatelor conflictului care se desfăşoară acum. Numai Biblia poate vorbi şi de fapt vorbeşte cu autoritate în ceea ce priveşte rezultatele. În acelaşi timp ea vorbeşte despre ((864)) dezastru şi despre binecuvântări — dezastru pentru naţiuni, dar binecuvântări finale pentru popor prin noul Guvern al Împărăţiei lui Mesia.

Sf. Pavel, referindu-se la zilele noastre şi la condiţiile actuale, exprimă Mesajul Domnului: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul”. Apostolul ne informează prin inspiraţie că aceasta va fi ultima mare clătinare pe care o va avea lumea vreodată, pentru că în acest timp tulbure, în zorii timpurii ai Mileniului, tot ce poate fi clătinat va fi clătinat şi distrus atât de complet, încât nu va rămâne nimic, decât ceea ce nu se poate clătina — ceea ce va avea pe deplin aprobarea divină. Apostolul spune că singurul lucru care rămâne neclătinat va fi Împărăţia lui Dumnezeu în mâinile Cristosului — Cap şi corp. Evrei 12:18-27.

Nu trebuie să ne gândim că această clătinare a naţiunilor este doar la început, ci mai degrabă că clătinarea care este în desfăşurare de câtva timp ajunge acum la stadiul ei violent. De ani de zile Europa tremură de violente şocuri revoluţionare ocazionale; dar acum ea se pregăteşte pentru marele şoc, marele „cutremur de pământ”, cum îl numeşte Biblia simbolic. Apocalipsa 16:18.

Cunoştinţa este putere. În special în ultimii cincizeci de ani cunoştinţa a pregătit masele omenirii şi puterea lor a fost în creştere rapidă. Proporţional, erorile, superstiţiile şi robia trecutului au fost obligate să cedeze. Proporţional a progresat o revoluţie socială, diferită în felul ei de oricare alta din trecut. Socialismul este o revoluţie bazată pe creşterea cunoştinţei, chiar dacă, aşa cum vom căuta să demonstrăm, în mare parte raţionamentele lui sunt false şi mare parte din lucrarea lui din viitor va fi, se pare, îngrozitor de dăunătoare; de fapt, dacă în cele din urmă n-ar fi stăpânită de Împărăţia lui Cristos, nimic n-ar scăpa caracterului ei distrugător.

Naţiunile se grăbesc spre Armaghedon

Europa este subminată de socialism, care, asemenea drojdiei, fermentează întreaga structură socială. Regii şi împăraţii nu îndrăznesc să i se opună prea deschis, şi toate intrigile lor secrete nau reuşit să împiedice dezvoltarea lui. Războiul general început acum îşi trage inspiraţia din diferite direcţii. Politica are de-a face cu el — o dorinţă de a lărgi graniţele naţionale. Religia are ceva de-a face cu el — Bisericile Greco şi Romano-catolică fiind adversare, simpatiile şi prejudecăţile poporului sunt îndreptate în consecinţă.

Dar noi credem că Socialismul este factorul principal în războiul care vuieşte acum şi care va fi cel mai mare şi cel mai îngrozitor de pe Pământ — şi probabil ultimul. Socialismul este legat de război prin faptul că regii şi împăraţii speră că patriotismul şi autoapărarea vor cimenta interesele şi simpatiile popoarelor lor, care acum tind să se dezintegreze sub influenţa Socialismului. Ei ar risca mai degrabă un război general decât să se confrunte cu o revoluţie socială.

Deja rapoartele presei ne spun că în Rusia entuziasmul patriotic vindecă disensiunile. Ele ne spun că diferenţele dintre naţionaliştii şi ulsteriţii din Irlanda sunt uitate în prezenţa crizei războiului care a cuprins Marea Britanie. Fără îndoială că acelaşi lucru este adevărat şi în Germania într-o măsură considerabilă. Diferitele facţiuni politice ignoră diferenţele lor în prezenţa unui pericol naţional. Austro-Ungaria, patru popoare distincte cu diferite interese şi cu tendinţe centrifuge fără îndoială că se vor suda împreună în autoapărare. În mod asemănător, atenţia celor nemulţumiţi din Franţa şi Italia le este distrasă pentru un timp. Pentru un timp cel puţin, propaganda de pace şi hotărârea internaţionalilor de a se opune războiului este înăbuşită de sentimentul public.

Marginea argintie a norului războiului

Dar după şocul bătăliei — ce urmează? Un astfel de război ca acela care se desfăşoară acum în mod sigur nu va aduce mare victorie nici unei naţiuni sau nici unei combinaţii de naţiuni. Câştigătorii războiului în mod sigur vor plăti un preţ mare pentru fiecare victorie. Civilizaţia, numită greşit creştinătate (Împărăţia lui Cristos), scăldată în sânge şi îngrozitor de sărăcită la sfârşitul războiului, va fi fost numai parţial clătinată. Marea bătălie a Armaghedonului din Scripturi va fi fost luptată numai parţial. Rămăşiţele armatelor, întorcându-se acasă amărâţi şi descurajaţi de înfrângere sau de victorie costisitoare, vor fi sătui de război şi întărâtaţi împotriva liderilor care i-au condus la masacru. Atunci poate fi aşteptat marele Armaghedon din Biblie. Mâna fiecărui om se va ridica împotriva aproapelui său. Diferitele facţiuni şi partide vor arăta leacuri universale şi se vor strădui să le impună publicului. Drept rezultat, prezis în profeţie, „va fi un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Daniel 12:1.

Procesul de clătinare va continua, ne spune apostolul, până când Împărăţia lui Mesia care nu se poate clătina se va afirma cu putere şi va prelua controlul afacerilor lumii. Domnul prin profetul Hagai ne spune aceasta, zicând: „Voi clătina toate popoarele; şi va veni comoara tuturor neamurilor” (capitolul 2:7). Toţi oamenii doresc cu adevărat pace, bucurie, fericire, binecuvântare, aşa cum intenţionează Dumnezeu să dea prin Împărăţia lui Mesia. Lumea doreşte de fapt ceea ce intenţionează Dumnezeu să-i dea; dar oamenii nu-şi înţeleg nevoile, şi sunt în mod serios induşi în eroare în privinţa metodelor prin care ele ar putea fi satisfăcute.

Noi, ca Studenţi ai Bibliei, ajungem tot mai mult să apreciem faptul că Planul Divin prezentat în Biblie este minunat în simplitatea şi caracterul lui cuprinzător. Tot mai mult ajungem să vedem că eroarea noastră din trecut a fost că n-am studiat Biblia, ci crezurile — şi în consecinţă am avut întuneric în loc de lumină.

Clătinarea şi arderea simbolice

Observaţi din nou citarea de către sf. Pavel a cuvintelor Domnului: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul” (Evrei 12:26). Am văzut ce înseamnă clătinarea Pământului în privinţa societăţii, a guvernelor, a ordinii sociale. În acelaşi limbaj simbolic al profeţiei, cerurile reprezintă sistemele eclesiastice, după cum pământul le reprezintă pe cele sociale. Însemnătatea cuvintelor Domnului este deci clară; necazul care vine nu va fi ((865)) numai peste omenire, ci într-un sens foarte special va însemna o clătinare a Bisericii — puterile eclesiastice sau spirituale sau cereşti.

Fără îndoială că există sfinţi în fiecare biserică, în fiecare sectă, în fiecare partid. Şi numai aceştia constituie adevărata Biserică, sfinţii lui Dumnezeu — „Biserica celor întâi-născuţi, care sunt scrişi în ceruri” (Evrei 12:23). Masele de creştini din toate denominaţiile, conform acestei profeţii, vor fi clătinate — clătinate în credinţă, scuturate de mândria, superstiţiile şi bigotismele lor. Numai Biserica adevărată, numai cei care sunt în unire vitală cu Cristos, numai sfinţii vor rămânea neclătinaţi în furtuna intensă descrisă de apostol.

În timp ce Socialismul a clătinat pământul politic în ultimii treizeci de ani, alte forţe au clătinat cu mare asprime cerurile eclesiastice. Oriunde am întreba, aflăm că nu numai ignoranţa şi superstiţia şi-au slăbit strânsoarea asupra tuturor creştinilor, ci în plus, mulţi din poporul declarat al lui Dumnezeu au fost zdruncinaţi din credinţa lor în Revelaţia Divină — mulţi au fost zdruncinaţi chiar din credinţa într-un Dumnezeu personal. Într-adevăr, slujitorii creştini au obiceiul să se laude printre ei că şi-au pierdut credinţa în Biblie — sub influenţa a ceea ce se cunoaşte a fi Critica Radicală, mai înainte numită necredinţă.

Probabil că nu mai mult de unul la zece din toţi slujitorii protestanţi din lume ar recunoaşte astăzi că încă îşi menţine tare credinţa şi încrederea în Biblie ca fiind Mesajul inspirat al lui Dumnezeu. Ceilalţi nouă zecimi, dacă ar fi întrebaţi, ar admite în particular că şi-au pierdut încrederea, sau au fost zdruncinaţi, şi probabil că se vor lăuda cu aceasta chiar în public. Alţii, de frica pierderii prestigiului sau salariului, vor încerca să evite întrebarea şi vor da răspunsuri evazive.

Clătinarea a început de la cler şi de la colegii, prin profesori şi manuale, până la licee şi într-o oarecare măsură la clasele elementare ale şcolilor publice. Pare să fie în acţiune tot ce ar putea clătina credinţa poporului în privinţa inspiraţiei Bibliei, şi se constată că extrem de puţini îşi ridică vocile şi peniţele în apărarea Revelaţiei Divine şi a unui Dumnezeu personal.

Nimeni să nu creadă că clătinarea cerurilor eclesiastice s-a sfârşit. Biblia ilustrează punctul culminant ca o catastrofă neaşteptată care va trezi şi va elibera din Babilon pe toţi care sunt poporul Domnului — „Israeliţi cu adevărat”, fără viclenie. Ioan 1:47.

„Dorinţa tuturor neamurilor”

Clătinarea cerurilor şi a Pământului menţionată de sf. Pavel, care corespunde cu clătinarea menţionată de profetul Hagai (2:7), este arătată printr-o altă ilustraţie în scrierile sf. Petru. Urmând stilul unor scriitori de astăzi, care ne spun despre o conflagraţie europeană generală, sf. Petru descrie sfârşitul sistemelor Bisericii nominale din zilele noastre sub ilustraţia unui foc. Cerurile fiind în foc, vor trece cu zgomot mare — dispută mare, confuzie etc.; „pământul, cu toate lucrările de pe el, vor fi arse”, scrie sf. Petru (2 Petru 3:10). „Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”, scrie sf. Pavel. 1 Corinteni 3:13.

Cei care au construit cu aurul, argintul şi pietrele scumpe date de Mesajul Divin şi de promisiunile lui, vor supravieţui conflagraţiei, pentru că credinţa, speranţa şi relaţia lor cu Dumnezeu sunt indestructibile. Dar toţi cei care au construit cu lemnul, fânul şi trestia tradiţiei umane şi bisericismului îşi vor găsi lucrarea complet distrusă în focul acelei Zile. Toate speranţele, toate anticipările lor vor dispărea complet. „Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc” (1 Corinteni 3:11-15). Apoi el spune că Dumnezeu va salva această clasă pentru că ea a fost formată din creştini consacraţi cu adevărat, care şi-au construit speranţele lor false şi aşteptările lor greşite pe o temelie sigură — Cristos şi lucrarea Sa răscumpărătoare.

Trecerea cerurilor simbolice actuale, sau a puterilor eclesiastice, va lăsa locul de control spiritual „cerurilor noi” — Biserica în Glorie. Trecerea pământului social actual va da loc noii ordini de lucruri numită „un pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (2 Petru 3:13). Noul pământ va fi aceeaşi planetă, dar sub condiţii noi, sub aranjamente sociale noi, date de Împărăţia Mesianică. Atunci va începe să se împlinească profeţia din Hagai — partea care declară că „va veni dorinţa tuturor neamurilor”. Acea stare a noului pământ este ilustrată de sf. Petru, spunând:

„Pentru ca timpurile de înviorare să poată veni prin prezenţa Domnului şi să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească îsăL reţinăş până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Fapt. 3:19-23.

„În curând gloria restabilirii
Va aduce pe pământ o fericită odihnă;
Iar cel sărac şi slab şi ostenit
Va fi ridicat şi binecuvântat.

Chiar după necazul ce vine
Vezi pe Prinţul Păcii domnind!
Iată! Împărăţia lui Dumnezeu acum vine,
Şi asuprirea încetează curând.

Spune cum floarea şi frumuseţea Edenului
Vor fi iar restaurate,
Făcând toată stăpânirea omului
Ca Grădina Domnului.

El îşi strânge acum nestematele,
Cei care vor domni cu El în curând;
Plânsul pământesc şi despărţirile triste
Se vor schimba în bucuros cânt.”