SFÂRŞITUL VEACULUI UN TIMP PRIMEJDIOS

„În zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi ... trădători, obraznici ... iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.” 2 Timotei 3:1, 4.

R 5413 W. T. 1 martie 1914 (pag. 70-71)

Expresia „zilele din urmă” sau zilele de pe urmă, zilele de încheiere, nu se referă la sfârşitul lumii în sensul în care mulţi aşteaptă acest eveniment, ci este o denumire scripturală a timpului actual, sfârşitul Veacului, când Domnia Dreptăţii este pe cale să înceapă. Suntem bucuroşi că ne aflăm acum în acest timp de Seceriş! „Secerişul este sfârşitul veacului” (Mat. 13:39). Prevenirea dată de apostol este că lumea în loc să fie creştinată şi convertită la Dumnezeu în acest timp, predomină starea contrară. Va fi un timp de mare pericol — pericol pentru poporul Domnului — pericol pentru cei care au pornit să-L urmeze pe Cristos. Nu va fi însă un timp atât de periculos pentru lume.

Singurii care sunt în încercare de viaţă sau moarte sunt cei care au fost eliberaţi de condamnarea adamică. Pentru aceştia timpul descris de sf. Pavel va fi un timp de încercare severă. Tot cursul lumii va fi deviat de la standardul înalt care ar fi putut fi aşteptat. Oamenii vor fi trădători. Atâta timp cât va fi spre avantajul lor să împlinească un contract, îl vor împlini; când nu va fi avantajos, nu vor împlini contractul. Va fi un timp când mâna fiecăruia se va ridica împotriva aproapelui. Egoismul va fi peste tot. Fiecare va face ceea ce va fi în interesul său, indiferent de obligaţie. Vor fi evidente îngâmfarea, egoismul şi încrederea în sine. Oamenii vor fi „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu”. Această stare va fi un semn al sfârşitului de Veac.

Fiecare persoană cugetătoare trebuie să-şi dea seama că această stare de lucruri este predominantă acum. Oricând se găseşte că un contract este nesatisfăcător — fie că este contract de căsătorie sau de afaceri — partea nesatisfăcută este predispusă la ruperea înţelegerii. Această parte îşi asumă apoi atitudinea unuia care declară: Forţează-mă să-l respect dacă poţi. Poporul Domnului îşi va respecta cuvântul şi va fi ferm pentru principiu şi loial faţă de contractele lui, chiar şi atunci când acestea se vor dovedi dezavantajoase pentru ei. Această atitudine este plăcută Domnului.

((1045))

Predominarea acestor condiţii este generală

Găsim îngâmfare de spirit peste tot în lume — pierderea respectului pentru autoritate. Fără îndoială în trecut a fost prea mult respect pentru autoritate. Acum pendulul trece de cealaltă parte şi nu este nici un respect pentru autoritate. Această stare s-a produs dintr-o lipsă a reverenţei pentru Dumnezeu — rezultatul inevitabil al pierderii credinţei în Biblie drept Cuvântul lui Dumnezeu. Când oamenii îşi pierd credinţa în Biblie, îşi pierd credinţa în Dumnezeu şi devin mai egoişti şi mai încăpăţânaţi. Această stare a lucrurilor s-a produs prin învăţătură falsă, eroare. Oamenii gândesc că Dumnezeu este Adversarul lor, intenţionând să le facă rău.

Criticii Radicali au căutat să îndepărteze ceea ce ei au considerat a fi absurdităţi ale gândirii religioase şi în acest scop au înlăturat Biblia. Studenţii Bibliei văd că absurdităţile au fost produse prin crezuri, nu prin Biblie. Dar lumea, pierzându-şi încrederea în Dumnezeu, devine mai încăpăţânată decât oricând înainte. Chiar şi frica reverenţioasă care odată i-a menţinut se îndepărtează şi există o dispoziţie de a se îndoi de orice. Oamenii sunt într-o stare a minţii în care spun: „Să mâncăm, să bem şi să ne distrăm”; nimeni nu ştie despre viitor; toţi predicatorii sunt în confuzie. Totul s-a întâmplat prin procese evolutive. Să ne bucurăm de prezent. Plăcerea să fie scopul vieţii noastre. Aceasta pare să fie atitudinea lumii. Oamenii sunt iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.

Spirit lumesc în unii dintre consacraţi

Aceste condiţii din zilele noastre fac din acestea un timp primejdios pentru Biserică. Dacă întrebaţi: Nu va fi Biserica, dimpotrivă, mai mult ca oricând condusă a iubi pe Dumnezeu? Şi nu-i va apăra aceasta şi nu-i va feri de pericol? Răspundem că unii din poporul lui Dumnezeu ajung să se afunde tot mai mult în lume. Spiritul lumii se ridică peste tot în jurul lor. Cu mare greutate ar putea aceştia să-şi dea seama că toată lumea este rătăcită în ideile şi căile ei. Tendinţa tuturor acestora este să aibă mintea lumii, chiar dacă ei sunt concepuţi de spirit.

Acest spirit lumesc, sugerează apostolul, ar afecta Biserica într-o anumită măsură. Ca urmare, unii din poporul Domnului vor ajunge în pericol special în acest timp, din cauza neglijării legământului lor cu Domnul. Alţii îşi vor aminti de acest legământ, vor veghea şi se vor ruga şi vor face progres bun. Cei care trăiesc aproape de Domnul, pentru acest motiv, se dezvoltă în minte şi inimă. Dar aceştia sunt puţini.

Clasa Mulţimii Mari, deşi iubesc încă pe Domnul, se afundă în spiritul lumii. Chiar şi cei care trăiesc cel mai aproape de standardul divin vor fi mai mult sau mai puţin în primejdie prin acest spirit, dacă nu continuă cu hărnicie în rugăciune şi în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Ceea ce vedem desfăşurându-se în jurul nostru pare natural pentru mintea noastră. Felul în care alţi oameni îşi petrec timpul şi îşi cheltuie banii este o ispită pentru poporul Domnului, la care aceştia trebuie să se împotrivească cu stăruinţă.

O probă subtilă

Poporul Domnului cheltuie şi sunt cheltuiţi în serviciul Lui — prin lucrare vountară, prin frecventarea adunărilor, prin ţinerea adunărilor şi în alte feluri, potrivit ocaziei. Ei trăiesc separaţi de lume — vieţi deosebite, vieţi de consacrare. Acum lumea are o zi de opt ore. Poporul credincios al Domnului o va face pe a lor, dimpotrivă, de şaisprezece ore. Dar toate aceste condiţii din zilele noastre constituie pericole. Pentru noi, a face ce fac alţii şi a devota serviciului Domnului numai ceea ce consideră lumea o zi de lucru rezonabilă, n-ar fi deloc împlinirea Legământului de Sacrificiu. Cei care caută numai să facă ce este drept şi să dea opt ore pe zi cu credincioşie, aşa cum face lumea, vor fi judecaţi din acest punct de vedere şi vor obţine numai un loc în Mulţimea Mare. Ei nu îndeplinesc condiţiile Legământului de sacrificiu.

Dar Turma Mică va servi Domnului cu aşa plăcere încât numai cu greu vor şti cum să-şi contenească eforturile. Ei recunosc faptul că trupurile lor sunt pe deplin consacrate Domnului şi le dau la moarte zilnic într-un mod rezonabil, raţional. Având în vedere aceste timpuri primejdioase, fiecare să-şi pună întrebarea: Cărei clase îi aparţin eu?