CEI CREDINCIOȘI VEGHEAZĂ
„Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!” Luca 12:37.
R 5399 W. T. 1 februarie 1914 (pag. 45-46)
Lecția de astăzi continuă îndemnurile Învățătorului către cei credincioși — ca ei să se pregătească pentru cuvintele Sale „Bine servitor bun și credincios!” și pentru participarea cu El în Împărăție. El le spusese: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăția” (versetul 32). Domnul i-a lăsat intenționat pe urmașii Săi fără o informație clară în ceea ce privește timpul stabilirii Împărăției Sale. El ilustrase perioada de timp dintre plecarea și întoarcerea Sa prin Pilda talanților. El ca Învățător a lăsat pe servitorii Săi răspunzători de bunurile Sale, în timp ce El a plecat într-o țară îndepărtată, adică în cer, pentru a fi învestit cu autoritatea Împărăției; și la un timp potrivit El Se va întoarce să-Și primească servitorii, și potrivit cu credincioșia lor să-i facă părtași cu El în Împărăția ((1066)) Sa, și apoi să-Și înceapă conducerea peste supușii Săi pentru binecuvântarea și ridicarea lor din stările păcatului și morții — pentru eliberarea lor de sub domnia Păcatului și a Morții.
Despre a doua prezență a Domnului nostru
Lecția de astăzi se deschide cu o pildă. Dacă într-o casă mare stăpânul ar fi pe cale să se căsătorească și să-și aducă mireasa acasă, servitorii ar fi în acea seară specială foarte activi, treji, atenți, ca să-L poată primi pe domnul lor cu atenția cuvenită. Ei nu vor ști exact timpul venirii stăpânului lor; dar vor fi în mod continuu în alertă pentru a putea auzi bătaia Sa la ușă și să deschidă imediat. Astfel Isus a spus că toți urmașii Săi ar trebui să fie veghetori la a doua Sa Venire. Nu înseamnă că Își va aduce mireasa cu Sine; mai degrabă vine aici ca s-o primească. Într-adevăr, servitorii credincioși vor fi făcuți atunci mireasă, conform altei ilustrații.
Ideea este că urmașii lui Isus ar trebui să-și ia idealurile de veghere din experiența extremă a serviciului pământesc. Isus a sugerat că urmașii Lui ar putea să-L caute mai devreme decât va veni, spunând că dacă va veni la ceasul al doilea, sau al treilea sau oricând altcândva, binecuvântați sunt acei servitori pe care îi găsește veghind, treji, gata să-L primească. El a declarat că le va da acelor servitori o onoare specială. Se va încinge, Se va face servitorul lor și îi va pune să stea la un ospăț somptuos pe care El îl va da.
Studenții Bibliei înțeleg că aceasta înseamnă că la Parousia lui Isus, la a doua Sa Prezență, El Se va face cunoscut mai întâi urmașilor Săi credincioși, în timp ce lumea în general va fi în necunoștință de faptul că a venit. Manifestarea Sa față de lume va veni mai târziu; după cum citim: „El Se va dezvălui într-o flacără de foc” — judecăți. Când Se va arăta (lumii), noi (Biserica) ne vom arăta cu El în slavă. Coloseni 3:4.
Parousia Domnului nostru este descrisă în lecția de astăzi — cele mai timpurii manifestări ale celei de-a Doua Veniri. Lumea nu-L va vedea și nu va ști de prezența Sa, iar Biserica va ști de prezența Sa numai prin „bătaia Sa la ușă” — prin aluziile date în Scripturi — împlinirea profeției. Va rămâne deci pentru veghetori să recunoască această împlinire și prin credință săși deschidă inimile și mințile prompt pentru a recunoaște prezența Stăpânului și tot ce acea Prezență implică în privința apropierii Împărăției Sale și în privința dovedirii tuturor celor care vor fi găsiți credincioși, vrednici de o parte în acea Împărăție ca membri ai Miresei Sale.
Pentru aceștia care-L primesc va da un ospăț. El va aduce din Cuvântul divin lucruri noi și vechi, pentru împrospătarea și mângâierea lor. Biblia va deveni pentru ei o Carte nouă; ei se vor ospăta din bogățiile harului lui Dumnezeu și lucrurile neclare vor deveni clare, tainele vor fi dezvăluite. Învățătorul va fi Servitorul, Revelatorul, Prezentatorul acestor rezerve de adevăr. Mulți studenți ai Bibliei cred că noi acum trăim chiar în acel timp; și că fiecărui urmaș credincios, veghetor al lui Isus îi va fi acordată auzirea bătăii la ușă și privilegiul participării la acest ospăț, despre care mulți ne spun că se bucură acum.
„Dar dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea, și n-ar lăsa să-i spargă casa.” Marele Învățător ne sugerează că acum Satan, prințul acestei lumi, este stăpânul ordinii actuale de lucruri de pe Pământ; și sugerează că la a doua Sa Venire va lega pe acest om tare, sau stăpân al ordinii actuale și va răsturna instituțiile prezente și va stabili în schimb mult promisa Domnie a Dreptății. Această tranziție amănunțită de la Domnia Păcatului și a Morții la Domnia Dreptății și a Vieții va cauza marele Timp de Strâmtorare menționat peste tot în Biblie, care marchează sfârșitul acestui Veac Evanghelic — „un timp de necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii”. Daniel 12:1; Marcu 13:8; Matei 24:21.
Aici și în altă parte Isus vorbește că a doua Sa Venire va fi ca un hoț. Ideea este că El va fi prezent un timp neobservat de lume, cunoscut numai de clasa Miresei, sarea pământului, pe care El îi va lua — schimbându-i de la natura pământească la cea cerească. Versetul 40 confirmă această idee și îi instruiește pe toți credincioșii Domnului să fie pregătiți pentru prezența Lui, ca să-și dea socoteala la orice oră și să fie schimbați.
„Să le dea partea lor”
Sf. Petru a fost nedumerit. A fost această pildă în mod special pentru apostoli, ca ei să vegheze etc., sau a fost pentru tot poporul, a întrebat El. Dar Domnul nu i-a răspuns direct. El numai l-a asigurat pe sf. Petru că la timpul cuvenit Domnul va numi un administrator peste casa Sa, pentru a le da porția lor de hrană la timpul potrivit. Acest lucru nu este foarte diferit de metoda obișnuită a Domnului de a lucra cu familia Sa. Deși o măsură de spirit este dată fiecăruia pentru folosul său și deși Spiritul sfânt dat astfel este ca să îndrume pe primitor într-o cunoaștere a lucrurilor lui Dumnezeu, cu toate acestea Domnului I-a făcut plăcere să folosească instrumente speciale în diferite timpuri.
De exemplu, sf. Petru se pare că a fost un timp conducător printre apostoli, în deschiderea ușii la Cincizecime și mai târziu în deschiderea ușii la Neamuri — predicându-i lui Corneliu, primul convertit dintre Neamuri. Mai târziu se pare că Domnul l-a ales în mod special pe sf. Pavel pentru a fi mesagerul special pentru Neamuri; după cum citim: „El este un vas pe care Mi l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor” (Fapt. 9:15). În mod asemănător Enoh, Avraam, Moise, profeții și alții din timpul acestui Veac Evanghelic, se pare ((1067)) că au fost folosiți în mod special de Domnul ca să atragă atenția poporului asupra Cuvântului Său. În cazul apostolilor, a fost desigur o inspirație plenară sau specială, care nu aparține altora din acest Veac.
Deși Domnul în diferite timpuri a numit astfel servitori speciali în darea hranei la timp casei Lui, s-a cerut de la fiecare din cei care se împărtășeau din ea să verifice, să probeze, să hotărască dacă învățătura este sau nu de la Dumnezeu. Fiecare trebuia să dovedească toate lucrurile prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu, despre care apostolul Pavel a declarat că este suficient pentru ca omul lui Dumnezeu să fie cu totul pregătit. Orice servitor care nu este găsit credincios, se sugerează că va fi înlocuit cu altul.
Servitorul de la sfârșitul Veacului, la timpul venirii Stăpânului, dacă este găsit credincios, va fi binecuvântat în mod special și i se va da răspundere generală în ceea ce privește hrana spirituală pentru familia Domnului, „hrană la timp cuvenit”. Dar dacă se va dovedi necredincios și nu va recunoaște prezența Stăpânului și va manifesta un spirit lipsit de bunăvoință față de casă, slujind dorințelor sale pământești mai degrabă decât nevoilor spirituale ale familiei lui Dumnezeu, el va fi îndepărtat în acea zi — va fi tăiat în două, va fi separat, se va permite să meargă în întunericul de afară cu lumea în general, într-o totală necunoaștere a timpurilor și perioadelor etc. Domnului său. Presupunerea este că înlocuirea unui servitor ar însemna recunoașterea altuia care să aprovizioneze Casa Credinței.
Pe baza acestei pilde Domnul a explicat un principiu general al procedurilor Sale; și anume, că orice servitor, cunoscând voința Stăpânului și nefăcând în armonie cu ea, va primi lovituri, pedepse, necazuri de vreun fel, proporțional cu gradul cunoștinței și ocaziei. Pe de altă parte, orice servitor, chiar dacă a făcut lucruri vrednice de lovituri, dar pe care le-a făcut în necunoștință de cauză, va primi proporțional lovituri mai puține. Într-un cuvânt, principiul general este, „cui i s-a dat mult, i se va cere mult”.
Textul nostru de bază
Miezul acestei lecții se găsește în versetul 37, care se referă la toți servitorii Domnului care vor trăi la timpul Venirii Sale a doua — care în etapele cele mai timpurii ale Venirii Sale a doua, în timpul Parousiei Sale, prezenței Sale, vor veghea cu credincioșie, atenți să servească fiecare interes al cauzei Domnului, căutând voia Lui, făcând voia Lui, cercetând Scripturile, supunându-se Scripturilor, după capacitatea lor cea mai bună. Aceștia vor fi informați într-un anumit grad în privința timpului în care vor trăi, după cum arată apostolul, spunând: „Voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoț”. „Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei.” „Că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când îlumeaș vor zice: «Pace și liniște!» ... și îpentru lumeș nu va fi chip de scăpare îde încercările acelei zileș” (1 Tes. 5:1-8). „Să umblăm deci în lumină, nu în întuneric.”
Caracterul tainic observat în privința timpului și a modului Venirii a doua a lui Isus se va dovedi a fi o probă tare. Toți cei consacrați ai Domnului care sunt supraîncărcați cu grijile acestei vieți — afaceri, plăcere etc. — vor fi lenți în auzirea bătăii la ușă; și chiar atunci când vor auzi, vor fi prea ocupați pentru a da atenție.
Însă va fi o mare binecuvântare pentru acei servitori pe care Domnul la acel timp îi va găsi veghind — nu privind la cer, de parcă L-ar vedea pe Isus, când El este acum o ființă spirituală, invizibilă omenirii, ci veghind la mărturiile Bibliei, veghind la mersul timpurilor, veghind la inimile lor, veghind și la interesele Bisericii lui Dumnezeu, căutând să se zidească unul pe altul în cea mai sfântă credință, punând deoparte orice greutate și orice păcat care îi asaltează. Fie ca toți care pretindem a fi fecioare — curați — care pretindem a fi servitorii Domnului precum și frații Lui — să fim găsiți de El în pace, căutând mai întâi Împărația lui Dumnezeu și dreptatea pe care ea o învață; să fim găsiți vigilenți, veghind la ocaziile de a fi folositori în vestirea Mesajului Împărăției și în ajutorarea Miresei să se pregătească. Apoc. 21:9; 19:7.