NUME SCRISE ÎN CARTEA VIEŢII MIELULUI

„Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi.” Apoc. 3:5.

R 5377 W. T. 1 ianuarie 1914 (pag. 11-12)

Invitaţia din acest Veac Evanghelic este pentru o clasă specială, o clasă care declară că nu este în armonie cu condiţiile actuale — nu este în armonie cu păcatul.

Cei care pot ajunge să fie din această clasă sunt din acei cărora li s-a acordat o cunoştinţă a aranjamentului lui Dumnezeu prin Cristos, şi ei se pot folosi de acest privilegiu fără întârziere, dacă aşa aleg, consacrându-se Domnului.

După cum Isus Şi-a dat viaţa pământească în serviciul Tatălui şi al Adevărului, şi a fost înţeles greşit de către cei din jurul Său, tot aşa cei care merg în urmele lui Isus trebuie în acelaşi fel să sufere dezamăgiri în lucrurile pământeşti, dacă vreau să fie părtaşi la slava şi nemurirea Lui. După cum Isus a biruit şi S-a aşezat cu Tatăl pe Scaunul Lui de domnie, tot aşa cei care vor birui vor sta cu Isus pe Scaunul Lui de domnie.

Trebuie să facem deosebire între biruinţa lui Isus şi a urmaşilor Săi. Biruinţa Lui a fost perfectă. În timp ce El a avut instrucţiunile Tatălui şi ajutorul îngerilor, n-a avut pe nimeni ca purtător al păcatului, nimeni să-I atribuie vreo dreptate. Biruinţa Lui a fost deplină şi completă. Urmaşii Săi, fiind imperfecţi în carne, nu pot înfăptui perfect; şi de aceea, prin harul lui Dumnezeu, a fost aranjat aşa încât să poată fi acceptabili prin Isus, dacă ei au spirit de învingere, dorinţă de învingere — dacă manifestă dreptatea inimii. Dar ei trebuie să arate acest spirit învingător, altfel nu pot fi asociaţi cu Domnul nostru în Împărăţia Sa. Ei trebuie să fie asemănări ale Învăţătorului lor în spirit, chiar dacă sunt imperfecţi în carne.

Astfel chiar în momentul când facem pasul consacrării şi suntem acceptaţi, toate neajunsurile şi imperfecţiunile ne sunt acoperite cu haina dreptăţii lui Cristos. Dar nu numai când avem neajunsuri avem nevoie să fim acoperiţi; toţi cei care sunt reprezentaţi în imaginea simbolică a Scripturilor sunt arătaţi ca fiind îmbrăcaţi. Imaginile date despre Tatăl ceresc Îl reprezintă ca fiind îmbrăcat şi imaginile date despre Domnul nostru Îl reprezintă ca fiind îmbrăcat. Imaginile Apocalipsei Îi reprezintă pe Domnul nostru şi pe sfinţi îmbrăcaţi în haine albe. Îngerii care s-au arătat la învierea Domnului nostru sunt reprezentaţi îmbrăcaţi în alb. Domnul nostru a spus: „Ferice de cel care veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea”.

Biserica glorificată este reprezentată, nu dezbrăcându-şi haina dreptăţii, ci continuând să umble în haine albe. Nu va mai fi o haină atribuită însă; dreptatea va fi a noastră proprie. A fi îmbrăcat în haine albe atunci va însemna a fi recunoscut ca unul dintre cei curaţi — nu ca acum, într-o haină a dreptăţii socotite, ci într-o haină a dreptăţii reale. „Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în necinste şi înviază în slavă; este semănat în slăbiciune şi înviază în putere.”

Două cărţi ale vieţii

Biblia menţionează două cărţi ale vieţii — una aparţinând timpului prezent, iar cealaltă Veacului Milenar. După cum citim: „Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii”. Şi: „Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii” (Apoc. 3:5; 20:12). Cartea specială a Vieţii care este deschisă acum este cea în care sunt scrise numele tuturor învingătorilor din acest Veac Evanghelic. Când facem pasul consacrării şi suntem concepuţi de Spiritul sfânt, este potrivit să fim socotiţi ca aparţinând familiei lui Dumnezeu. Întocmai cum o familie ţine evidenţa membrilor ei — Iosif, Maria, Marta etc. — aşa este şi cu cei care devin membri ai familiei lui Dumnezeu prin Cristos; numele lor vor fi înregistrate.

Această înregistrare a continuat în tot acest Veac. Aceasta înseamnă că cei ale căror nume sunt scrise acolo sunt nu numai membri ai familiei lui Dumnezeu, ci sunt şi membri ai clasei Miresei. Pentru a-şi menţine această poziţie, ei trebuie să fie învingători. Din unele scripturi se pare că şi clasa Mulţimii Mari este inclusă; în ((1096)) alte pasaje nu este. Cei care vor constitui Turma Mică, sau cei care vor fi din Mulţimea Mare, sau cei care vor ajunge la perfecţiune ca fiinţe pământeşti, toţi trebuie să fie învingători. Despre clasa Miresei se spune că sunt „mai mult decât biruitori”. Ei vor câştiga o intrare îmbelşugată în împărăţia cerească. 2 Pet. 1:10, 11.

Nu putem fi siguri dacă în textul nostru este inclusă Mulţimea cea Mare sau nu. Dintr-un punct de vedere pare ca şi cum ar fi, din alt punct de vedere ca şi cum n-ar fi. Facem bine dacă nu stabilim prea hotărât în mintea noastră, ci aşteptăm să vedem care este intenţia Domnului. Ştim că unele nume vor fi şterse. Toţi cei care vor merge în Moartea a Doua vor fi şterşi din evidenţa specială şi numele lor nu au loc în Cartea Vieţii. Poate şi clasa Mulţimii Mari va fi ştearsă din evidenţa specială. Dar nu suntem atât de nerăbdători să-i dăm această interpretare. Ei sunt fraţii noştri şi sunt şi fraţii Domnului şi am vrea să ne gândim la ei cât se poate de favorabil.

Prezentarea înaintea Tatălui

„Voi mărturisi numele lui.” Aceasta ne dă, întâi de toate, ideea că deşi am fost concepuţi de Dumnezeu, n-am fost prezentaţi Lui încă — în prezenţa Sa reală. Domnul nostru este reprezentat nu numai ca Mirele nostru, ci şi ca Fratele nostru mai mare, şi este ilustrat aşteptându-ne de cealaltă parte până când noi, fraţii Săi, vom trece dincolo. Şi când vom trece dincolo, Domnul nostru fiind Cel căruia Tatăl Ia delegat lucrarea de instruire a noastră în Şcoala lui Cristos, va fi potrivit ca El să ne prezinte Tatălui.

În alt loc, Domnul nostru spune că dacă ne ruşinăm de El, şi El Se va ruşina de noi. Această expresie ar implica mai degrabă că Mulţimea cea Mare nu va fi inclusă aici. Dar suntem siguri de clasa Turmei Mici, că ei vor fi prezentaţi Tatălui şi sfinţilor îngeri ca Mireasa lui Cristos. Acest lucru este ilustrat în Psalmul 45: „Ea va fi adusă la împărat în haine de broderie; şi fecioarele, însoţitoarele ei, vor fi aduse la tine”. Cei în mod special mărturisiţi, prezentaţi, sunt numai clasa Miresei. Şi noi trebuie să sperăm şi să ne străduim să putem avea un loc printre aceştia. Locul pe care Tatăl ar prefera să-l avem este locul pe care l-am prefera noi.