Vol. 16 Noiembrie-Decembrie 2008 Nr. 1

VA FI ARS PĂMÂNTUL?

R 5363 W. T. 1 decembrie 1913 (pag. 365-366)

Noi suntem obligaţi să ne opunem nu numai vederilor adventiştilor, ci şi tuturor crezurilor ortodoxe ale creştinătăţii când declarăm că după Biblie lumea noastră nu va fi arsă niciodată — decât doar în sens figurat, simbolic. Biblia învaţă că la sfârşitul acestui veac se va precipita un mare necaz, care va distruge, va mistui sau va arde în mod figurat instituţiile actuale — eclesiastice, religioase şi sociale. Focul furios va fi anarhia; şi rezultatul ei neplăcut va fi, conform Bibliei, cenuşa instituţiilor actuale.

Timp de şase mii de ani lumea a avut urcuşurile şi coborâşurile ei, individual şi naţional. Creştinismul a influenţat pe unii, iar bisericismul a influenţat pe mai mulţi. Creştinismul adevărat a produs sfinţi adevăraţi care au urmat în urmele Învăţătorului şi, asemenea Lui, au fost trataţi ca gunoiul şi murdăria Pământului — în timpul vieţii lor — ca după moarte să fie onoraţi ca sfinţi şi eroi. Bisericismul are o formă de evlavie fără puterea ei. Forma a ajutat în multe privinţe spre influenţă şi putere în lume, ducând adesea la săvârşirea de crime oribile în numele lui Cristos şi al Bisericii Sale.

Acum, deoarece Veacul Evanghelic se încheie şi Veacul Mesianic răsare, ridicarea cortinei Noii Dispensaţii produce rezultate minunate printre oameni. Întunericul, ignoranţa, superstiţia se spulberă în faţa luminii zilei noi. Lumea se trezeşte pentru că este Dimineaţă. Mintea omului se trezeşte; şi minunatele invenţii ale zilelor noastre — puterea aburului şi electricitatea — duc gândurile oamenilor unul către altul în lumea întreagă. Tiparul şi poşta sunt factori puternici în trezire. Cunoştinţa umple Pământul, cum a declarat Domnul prin profeţii Săi că se va întâmpla în acest timp. Isa. 11:9; Hab. 2:14; Dan. 12:4.

Dar această cunoştinţă ajunge la oameni care nu au o inimă pregătită pentru ea. Mâinile celor ignoranţi şi neînvăţaţi sunt întinse să apuce mecanismul de acceleraţie al puterii — politice, sociale, religioase şi financiare. Greşelile sunt recunoscute; dar cei care caută să le remedieze nu vor face decât să înrăutăţească situaţia. Toţi trebuie să înveţe încă faptul că singura speranţă a lumii stă în prevederea lui Dumnezeu — împărăţia lui Mesia.

Dar înainte de a învăţa această lecţie, spiritul nemulţumirii stârnit de cunoştinţă se va folosi de ocazii şi fără să ştie, neintenţionat, va produce marea ruină a insituţiilor actuale, sociale, religioase, politice şi financiare, printr-un „timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele” — „şi nici nu va mai fi”. Dan. 12:1; Mat. 24:21.

Acest mare cataclism de necaz, pe care toţi oamenii inteligenţi îl percep cu mai multă sau mai puţină claritate, este descris în Biblie prin diferiţi termeni simbolici. Uneori este descris ca un vârtej de vânt; alteori descrierea este cea a unei furtuni; iar alteori al unui val seismic — marea (reprezentând mesele) va înghiţi munţii (reprezentând împărăţiile) (Ps. 46:2, 3). Mai este descris ca un foc, care va mistui tot Pământul (Ţef. 1:18; 3:8). Totuşi, în fiecare caz este legat de simbol ceva care să arate că este numai un simbol şi că nu este intenţionată distrugerea totală a omenirii. Cum, de exemplu, după descrierea furtunii Domnul prin profet declară că va porunci popoarelor să stea liniştite şi săL recunoască pe El ca Dumnezeu, şi că rezultatul va fi o mare linişte (Ps. 46:8-10). În cazul focului, citim că după ce acesta va fi mistuit tot Pământul (structura socială), atunci Domnul va da oamenilor buze curate, un Mesaj curat, pentru ca toţi să cheme numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând. Ţef. 3:9.

Evident, focul care va mistui Pământul trebuie să fie un foc simbolic al necazului, mistuind pământul simbolic, sau condiţiile sociale, pentru că oamenii rămân şi trebuie să primească ((1124)) binecuvântarea Domnului. Mesajul curat care va fi dat atunci lumii va fi în contrast puternic cu mesajele confuze ale crezurilor contradictorii care au fost date lumii timp de secole, şi pe care multe minţi gânditoare ale lumii nu au fost în stare să le aprecieze sau să le primească, şi care au dezorientat mintea creştină.

Haideţi deci să luăm Cuvântul Domnului şi să respingem mesajele tuturor crezurilor creştinătăţii. Să nu gândim nici un moment că Pământul literal va fi ars la a Doua Venire a lui Isus; ci chiar din contră, să credem afirmaţia sf. Petru, că atunci vor începe „timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime” (Fapt. 3:19-21). Să ne amintim declaraţia Scripturii că „pământul rămâne pentru totdeauna” (Ecles. 1:4); că „Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci la întocmit ca să fie locuit”. Isa. 45:18.

Să ne amintim că lumea n-a fost încă locuită complet. Vaste teritorii n-au fost încă explorate de om. Să ne amintim că promisiunea lui Dumnezeu în privinţa Pământului este că, după cum cerul este tronul Său, tot aşa „Pământul este aşternutul picioarelor Sale” şi în mod sigur El va face locul picioarelor Sale glorios (Isa. 66:1; 60:13). Împărăţia lui Mesia nu numai va ridica omenirea, ci şi va aduce binecuvântările perfecţiunii pe Pământ. În cele din urmă Edenul va fi peste tot. „Pustiul se va bucura şi va înflori ca trandafirul.”