Vol. 17, Septembrie-Octombrie 2010, Nr. 6 

NOUL LEGĂMÂNT

“Iată, vin zile”, zice Domnul, “când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.” Ieremia 31:31 .

R 5292 W. T. 15 august 1913 (pag. 245-248)

Noul Legământ este numele scriptural al noului aranjament dintre Dumnezeu şi om, prin care Dumnezeu intenţionează să primească omenirea din nou în armonie cu El. Armonia cu Dumnezeu a fost relaţia de legământ de care s-a bucurat Adam la început, dar pe care a pierdut-o prin neascultarea sa, şi care a fost reînnoită în mod tipic la Muntele Sinai cu Israel, deşi ei n-au putut primi din el binecuvântarea vieţii.

Mijlocirea Legământului Legii a fost realizată prin Moise (Exod 19:3-9; 24:3-8). Dumnezeu S-a învoit ca Israel să aibă viaţă veşnică dacă va ţine Legea Lui. Inaugurarea Legământului Legii a fost efectuată printr-un mijlocitor, Moise, prin sacrificiile pe care el le-a oferit. În aranjamentul tipic al vechiului Legământ al Legii, aceste sacrificii ale Zilei de Ispăşire erau repetate în fiecare an în mod continuu.

În timp ce mijlocirea vechiului Legământ al Legii l-a adus pe Israel într-o relaţie tipică cu Dumnezeu, mijlocirea Noului Legământ al Legii va aduce toată omenirea într-o relaţie de legământ reală, într-o poziţie de favoare divină, cu condiţia ca ei să continue să ţină Legea divină. Dumnezeu va introduce acest Nou Legământ al Legii prin Mijlocitorul Noului Legământ, în care se centrează întregul aranjament, şi prin care va fi îndeplinit. O perioadă de o mie de ani acest Mijlocitor va face o lucrare pentru omenire. Ca Preot, El va ridica omenirea; ca Rege, o va conduce în dreptate. Va fi nevoie de o mie de ani compleţi pentru a scoate pe oameni din degradare şi a-i restaura la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pierdute de către Adam în Eden.

Baza mijlocirii din partea Mijlocitorului mai bun vor fi sacrificiile mai bune ale acestui Veac Evanghelic. În aranjamentul antitipic aceste sacrificii nu vor mai fi repetate niciodată. Prin sacrificiile mai bune Mijlocitorul antitipic va avea puterea să-i pornească pe oameni cu o foaie albă, cum s-ar zice. Astfel este scris: “Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi de fărădelegile lor” (Evrei 8:12). Precum şi: “Voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne”. Ezechiel 36:26.

Astfel păcatul şi condamnarea lui Adam, care a ajuns la omenire prin ereditate, nu vor mai fi amintite de nimeni. Dar lucrarea de scoatere a inimii de piatră va fi treptată. Procesele disciplinare ale Împărăţiei vor elibera treptat omenirea de împietrire şi îi vor face pe oameni sensibili şi afectuoşi. Toţi cei care vor intra în noua condiţie de lucruri nu vor mai fi făcuţi răspunzători de păcatul lui Adam. Citim în Ezechiel 18:2-4: “Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”. În noua ordine de lucruri cine va muri, va muri pentru păcatul său.

Deoarece toată omenirea este în stare de imperfecţiune, toţi vor fi încă predispuşi la păcat. Singurul aranjament prin care vor putea obţine viaţă veşnică va fi prin adoptarea lor în familia Mijlocitorului — Cristosul. El va însufleţi trupurile lor muritoare. Nici o condamnare divină din trecut nu va fi asupra lor. Numai cei care vor intra în această relaţie vor primi binecuvântările divine. Sub Noul Legământ, favorurile speciale ale Domnului vor fi doar pentru cei ascultători. Oricine va respinge ocaziile pentru zidire va fi distrus din popor. Fapt. 3:23.

PECETLUIREA NOULUI LEGĂMÂNT

Dumnezeu nu poate intra în legământ cu oamenii care sunt sub sentinţa Sa cu moartea. De aceea, sub aranjamentele tipice ale Legământului Legii, moartea viţeilor şi a ţapilor era acceptată ca sacrificiu pentru Dumnezeu. Aceasta nu însemna că sângele viţeilor şi al ţapilor era suficient pentru îndepărtarea păcatului; ci aceasta era o reprezentare tipică a sacrificiilor reale, sub Legământul real.

Dacă Noul Legământ ar fi acum pecetluit, atunci tot sângele Legământului ar trebui să fi fost pregătit anterior. Dacă acesta ar fi deja vărsat, noi nu am avea nici o şansă să fim părtăşi în moartea lui Cristos. Este evident, deci, că Noul Legământ nu este pecetluit. Viţelul antitipic a fost sacrificat şi sângele lui a fost dus în Sfânta Sfintelor. Ţapul antitipic este în proces de sacrificare. Când sacrificiul lui va fi fost complet, tot sângele va fi în mâinile Marelui Preot. Apoi va urma aplicarea sângelui ca o compensare pentru păcatul lui Adam. La sfârşitul acestui veac Evanghelic, marele Mijlocitor va fi pregătit pentru a face lucrarea destinată Lui.

Prima lucrare a Noii Dispensaţii va fi aplicarea antitipică a sângelui în Sfânta Sfintelor antitipică, pe Capacul Ispăşirii, pentru a face împăcare pentru păcatele întregului popor. Până când acest lucru nu va fi făcut, Noul Legământ nu poate fi inaugurat. Marele nostru Preot a fost însărcinat să inaugureze Noul Legământ. Aplicarea sângelui va fi pecetluirea — validarea.

Noul Legământ a fost promis de secole, dar încă nu a intrat în acţiune. De îndată ce acest Sânge al Ispăşirii va fi fost aplicat pentru păcatele întregului popor, Noul Legământ va fi inaugurat. Vedem deci, că sângele trebuie aplicat pentru anularea păcatelor lumii întregi ca o compensare pentru păcatul lui Adam — care include rasa lui.

La începutul Noii Dispensaţii lumea începe viaţa din nou, cum s-ar zice — nu individual, nu personal, ci colectiv, prin Mijlocitorul. Meritul Mijlocitorului trebuie să fie aplicat. Mijlocitorul este cel care face satisfacţie pentru păcatele lumii; şi toate binecuvântările care rezultă vin prin Mijlocitorul. De-a lungul Veacului Milenar, oricine va vrea viaţă va trebui s-o primească prin Dătătorul de viaţă, care o va da sub condiţiile Noului Legământ (1 Ioan 5:12). Nimeni nu-şi va putea primi partea de binecuvântare dacă nu va accepta condiţiile Noului Legământ, şi dacă nu se va strădui să se ridice la nivelul lor. Toţi cei care vor face astfel vor fi ajutaţi, şi li se va da har suficient prin Mijlocitorul.

Deşi stropirea sângelui pe Capacul Ispăşirii pentru tot poporul are loc înainte de a începe Restabilirea, sau înainte ca dreptul de viaţă să poată fi dat vreunuia dintre Vrednicii din Vechime, cu toate acestea, cei care vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu, influenţa Sa de ridicare, trebuie să devină israeliţi — adică, să creadă în Dumnezeu, crezând în Mijlocitorul, care va fi reprezentantul lui Dumnezeu. Această Lege va fi aplicabilă pentru lumea întreagă. Dacă oamenii vor vrea să primească viaţă veşnică, vor trebui să-L accepte pe Cristos şi să se alăture acestei clase a Împărăţiei pământeşti. Împărăţia lui Cristos trebuie să domnească pe pământ până când toţi cei răi vor fi distruşi. 1 Corinteni 15:24-26.

BENEFICIILE NOULUI LEGĂMÂNT PENTRU LUMEA ÎNTREAGĂ

Toată omenirea va primi ceva beneficiu de la Noul Legământ, indiferent de acceptarea lui Cristos. Acel beneficiu va fi trezirea lor din mormânt. După cum ne spun Scripturile, după cum printr-un om condamnarea a trecut asupra tuturor, tot aşa printr-un om îndreptăţirea la viaţă va trece asupra tuturor (Romani 5:12, 18). De aceea, noi am spune că beneficiile Noului Legământ vor fi aplicabile tuturor. Dacă Dumnezeu ar fi văzut dinainte că nimeni nu ar adopta acest aranjament, fără îndoială că acest fapt I-ar fi schimbat planul.

Toate socotelile împotriva omenirii fiind anulate de Dreptate, omenirea va fi predată Mijlocitorului. Dacă omul n-ar fi pus sub Mijlocitor, dacă ar fi ţinut sub Dreptatea divină, el ar fi condamnat imediat, din cauza incapacităţii sale de a acţiona drept. De aceea Tatăl nu va lua cunoştinţă de păcătoşi. Ei vor fi lăsaţi pe seama Mijlocitorului. Toţi cei care vor fi ascultători vor primi binecuvântările Împărăţiei, iar cei care nu vor deveni ascultători în acele condiţii vor merge în Moartea a Doua.

PĂCATUL CARE DUCE LA MOARTE

În timpul Veacului Evanghelic, singurii care pot comite păcat care duce la moarte, hula împotriva Spiritului sfânt, sunt cei care au fost luminaţi cu Spirit sfânt. Sf. Pavel spune: “Căci este cu neputinţă ca cei care au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi au fost făcuţi părtaşi ai Duhului sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, şi care au căzut, să fie reînnoiţi spre pocăinţă” (Evrei 6:4-6). Păcatul lor va fi voit, altfel numit “hulă împotriva Spiritului sfânt”.

De aceea numai Biserica este în încercare acum. Noi care am fost concepuţi de Spirit sfânt suntem în încercare pentru viaţă sau moarte. Cei care acum mor în Moartea a Doua nu vor mai avea nici o ocazie în viitor. Dacă cei concepuţi de Spirit sfânt sunt credincioşi, lor le va fi dat să facă parte din clasa Turmei Mici. Cei din clasa celor concepuţi de spirit care nu vor reuşi să ajungă la un loc în Turma Mică, dacă vor fi învingători în cele din urmă, vor primi viaţă pe un plan inferior. Aceştia vor fi Marea Mulţime. Dar dacă ei nu reuşesc să ajungă la nici una din aceste poziţii, singurul lucru care rămâne pentru ei este Moartea a Doua.

În ceea ce priveşte lumea, Ziua lor de Judecată încă n-a venit. Lumea este încă sub condamnare prin Tatăl Adam — nerecunoscuţi că ar avea vreun drept. Unii oameni din lume sunt oameni excelenţi; dar nici chiar aceştia n-au vreo parte sau soartă în mântuirea din timpul de acum. Aranjamentul binecuvântat pentru ei este în Veacul Milenar, când toate păcatele şi nelegiuirile lor vor fi uitate.

Întocmai cum păcatele noastre sunt acum anulate, tot aşa şi lumea întreagă va fi eliberată total de condamnarea păcatului, când lumea Îl va accepta pe Cristos, marele Mijlocitor.

Dar, cu toate acestea, ei vor suferi anumite judecăţi, sau pedepse, sau lovituri, pentru faptele din această viaţă. Aceasta nu va fi din cauză că Dreptatea va menţine ceva împotriva lor, ci pentru că slăbiciunile naturii umane vor fi lăsat răni în carnea lor. Iar dacă vor păcătui împotriva spiritului sfinţeniei, a Spiritului sfânt, cu bună ştiinţă şi premeditat, pedeapsa va fi condamnarea la Moartea a Doua.

Domnul nostru Isus a spus că orice fel de păcat va fi iertat cu excepţia hulei împotriva Spiritului sfânt. Dar fariseii, cărora le-au fost adresate aceste cuvinte, nu puteau comite acest păcat, pentru că ei nu aveau deplinătatea cunoştinţei. Matei 12:31, 32.

IERTAREA ABSOLUTĂ A PĂCATULUI

Când Dumnezeu recunoaşte satisfacerea Dreptăţii divine şi şterge trecutul în ceea ce-i priveşte pe păcătoşi, aceasta nu înseamnă că El doar a transferat contul la Isus, care-l va ţine în socoteală împotriva lor. Domnul nostru Isus nu va ţine în socoteală împotriva omenirii lucrurile pe care Tatăl le-a uitat. Dimpotrivă, ca Reprezentant al Tatălui, Domnul va fi bucuros să acorde omenirii beneficiul acelei iertări, numai ţinându-i la distanţă de Tatăl — stând între ei ca Mijlocitor — să le dea timp pentru restabilire, dezvoltare de caracter etc., îndepărtându-le împietrirea inimii.

Domnul spune prin profet: “Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi de fărădelegile lor”. Apostolul Pavel atrage atenţia asupra acestei afirmaţii. El arată că sub Legământul Legii aceasta nu s-a făcut, ci păcatele au rămas; căci ispăşirea se făcea din nou pentru ei în fiecare an. Sacrificiile inferioare nu puteau ridica păcatul, ci păcatele originare rămâneau. (Evrei 10:1-4.) Acest Nou Legământ în Cristos însă va ridica păcatele întru totul. Vezi Ieremia 31:31-34; Ezechiel 36:25-29.

RĂSPLĂŢI ŞI PEDEPSE VIITOARE

Scripturile ne spun c㠓din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului” (Isaia 2:3). Vrednicii din Vechime vor fi făcuţi prinţi pe întregul Pământ (Psalmul 45:16). Aceasta, bineînţeles, va atrage în primul rând şi înainte de toate pe evrei, care în mod firesc vor fi primii care vor intra sub noile reglementări. Nu putem spune că toţi evreii vor face astfel, dar credem că un număr considerabil din ei o vor face. Cu timpul şi alţii li se vor alătura. Există mulţi oameni buni care n-au făcut angajament de consacrare Domnului, dar cărora le-ar plăcea mai degrabă să-i ajute decât să-i împiedice pe alţii. Aceştia, la timpul cuvenit, se vor ataşa de Împărăţie, care va fi “dorinţa tuturor popoarelor”.

În cazul Vrednicilor din Vechime, lipsa lor de imperfecţiune va atrage atenţia asupra lor. Pe măsură ce lumea va ajunge să-i cunoască, va spune: Nu sunt aceştia poporul lui Dumnezeu? Omenirea va înţelege că Dumnezeu i-a răsplătit pe Vrednicii din Vechime dându-le o înviere mai bună, şi vor învăţa că învierea lor mai bună le-a fost dată datorită credincioşiei din trecut.

RELAŢIA DE LEGĂMÂNT CU DUMNEZEU — CONDIŢIONATĂ

Cristos, depunând preţul păcatelor întregii lumi, va preda în cele din urmă acel preţ Dreptăţii. Preţul fiind acceptat de Dreptate, păcatele întregii lumi vor fi iertate şi totul va fi predat marelui Mijlocitor. După inaugurarea Noului Legământ, poporului îi va reveni să se străduiască să se ridice la cerinţele acelui Legământ; deşi dacă atunci vor încălca inconştient Legea lui Dumnezeu, ei nu vor fi răspunzători faţă de acea Lege, în timpul Domniei Mijlocitoare, căci Mijlocitorul va sta între ei şi Lege.

Mijlocitorul nu le va ţine în socoteală nici una din greşelile din această viaţă. Aceasta nu înseamnă că omenirea va avea corpuri care nu vor cauza nici un necaz; dar sub aranjamentele Noului Legământ, acest Mijlocitor mai bun îşi propune să-i ajute să iasă din dificultăţile pe care le au din cauza naturii decăzute. El îi va ajuta pe oameni să înţeleagă cerinţele Noului Legământ.

Satisfacerea Dreptăţii este necesară înainte ca cineva să poată avea Restabilirea. Nici chiar Vrednicii din Vechime nu pot fi binecuvântaţi fără satisfacerea Dreptăţii. După ce Mijlocitorul a satisfăcut Dreptatea divină şi a fost privilegiat să inaugureze Noul Legământ, Vrednicii din Vechime vor fi primii binecuvântaţi sub el. La înviere ei vor avea Restabilire completă la perfecţiune umană; căci în timpul vieţii lor ei au avut această mărturie că I-au fost plăcuţi lui Dumnezeu. Evrei 11:5.

Vrednicii din Vechime, desigur, nu pot să intre în aranjamentul Noului Legământ până când vor fi treziţi din somnul morţii; de aceea, după cum s-a afirmat anterior, pretenţiile Dreptăţii trebuie să fie satisfăcute înainte de a fi treziţi. De îndată ce Dumnezeu va fi făcut Noul Legământ cu ei, aceşti Vrednici din Vechime vor forma nucleul fazei pământeşti a Împărăţiei. La aceasta se va adăuga sămânţa pământească a lui Avraam, din toate familiile sau naţiunile lumii.

Relaţia de legământ cu Dumnezeu înseamnă perfecţiune. Omenirea va ajunge la această perfecţiune în timpul miei de ani a Împărăţiei lui Cristos. Dar ei nu vor intra în ea până la sfârşitul miei de ani, când Mijlocitorul îi va preda lui Dumnezeu. La sfârşitul acelui timp, ei vor fi privilegiaţi să intre în această relaţie de Legământ cu Iehova. Atunci ei vor trebui să stea sau să cadă în mod individual. După cum citim, la sfârşitul miei de ani Satan va fi dezlegat pentru puţină vreme; şi toţi cei care vor iubi nedreptatea vor fi înşelaţi de el. Restul omenirii, trecând proba cu succes, vor fi primiţi în viaţă veşnică. Atunci vor fi în relaţie de legământ cu Dumnezeu — fără Mijlocitor — întocmai cum a fost Adam în relaţie de legământ cu Creatorul său înainte de a intra păcatul în lume.

BISERICA NU ESTE SUB NOUL LEGĂMÂNT

Biserica nu este sub Noul Legământ; de aceea nu este potrivit să se spună că Biserica este binecuvântată prin Noul Legământ. Dar Biserica primeşte o mare binecuvântare şi privilegiu în ceea ce priveşte Noul Legământ. Dacă n-ar exista Noul Legământ, n-ar fi nevoie de un Mijlocitor sau de Sacrificii mai bune prin care acesta să fie instituit.

Sf. Pavel afirmă că Dumnezeu ne-a făcut slujitori capabili ai Noului Legământ, astfel indicând că noi avem ceva de-a face cu pregătirea lui (2 Corinteni 3:6). Dacă n-ar fi sacrificii mai bune, n-ar fi nici o bază pentru acel Nou Legământ. Suferinţele la care este supusă Biserica acum sunt un privilegiu binecuvântat pentru noi; căci noi suntem slujitori ai acelui Nou Legământ, în sensul că îl servim pregătindu-ne pentru serviciul viitor — după ce va fi fost inaugurat.

Să presupunem că ar exista o clădire mare în proces de construire. Bărbaţii care ar lucra la construirea acelei clădiri s-ar putea spune că ar beneficia foarte mult de acea clădire — nu prin faptul că ei ar beneficia în viitor, când clădirea va fi în folosinţă, ci ar beneficia în timpul construirii ei. Astfel acum clasa Bisericii primeşte anumite binecuvântări şi privilegii în legătură cu Noul Legământ. Mai târziu întreaga lume va fi binecuvântată prin acesta, într-un mod foarte diferit.

În timpul acestui Veac Evanghelic, Dumnezeu lucrează numai cu Biserica, nu cu lumea. E­xistă totuşi o oarecare asemănare între binecuvântările lui Dumnezeu care vin acum peste Biserică şi cele care vor veni peste lume în curând. Atunci Domnul va rescrie Legea Sa în inimile omenirii, aşa cum a fost scrisă iniţial în inima lui Adam. La sfârşitul miei de ani, toţi oamenii vor fi un chip trupesc al lui Dumnezeu, cu excepţia celor găsiţi nevrednici şi care vor fi distruşi în Moartea a Doua.

Despre Biserică se spune că are acum inimi noi — vederi corecte asupra lucrurilor. În cazul Bisericii însă, nu este o îndepărtare a împietririi inimii, ci este o natură nouă, o inimă nouă. Aceasta, desigur, are ceva de-a face cu trupul, deoarece trupul are ceva de-a face cu Noua Creatură. Legea lui Dumnezeu este recunoscută în trup, sub constrângerea Noii Creaturi.

DISTRIBUIREA TIPICĂ A BINECUVÂNTĂRILOR

Noul Legământ este binecuvântarea pe care Biserica o dă omenirii. Se înţelege că acesta este Legământul lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis să aranjeze această chestiune; şi a aranjat în aşa fel ca acesta să ajungă la lume prin Cristos Capul, şi Biserică, Trupul Său. Prin Sacrificiile mai bune este posibilă binecuvântarea acestui Nou Legământ pentru lume.

Dacă, deci, Biserica trebuie să dea aceste lucruri, ea trebuie mai întâi să le aibă. Nimeni nu poate da ceva ce el nu posedă. Această idee că Noul Legământ este un testament sau un dar al lui Cristos pentru lume este foarte proeminentă în Scripturi. Este un dar din care se împărtăşeşte Biserica; deoarece, “Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El; dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El”; şi toate lucrurile sunt ale noastre pentru că noi suntem ai Lui.

Aceste lucruri sunt clar arătate în tipurile Vechiului Testament. Sf. Pavel explică faptul că Isaac a fost moştenitorul lui Avraam şi un tip al Cristosului. Isaac n-a primit moştenirea printr-un Legământ Nou, ci prin Legământul iniţial sau primar. Acest Legământ n-a fost Legământul Legii.

În Mica 4:1-4 citim că în zilele de pe urm㠓muntele îÎmpărăţiaş casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte îÎmpărăţieş, se va înălţa deasupra dealurilor şi popoarele vor veni cu grămada la el. Multe popoare se vor duce la el şi vor zice: Veniţi, hai să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui”.

Versetele următoare ale capitolului arată influenţa care va fi exercitată. Binecuvântările şi prosperitatea vor fi cu acei care vor fi în armonie cu Dumnezeu. Dar acum este altfel. “Toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi” (2 Timotei 3:12). “Din cauza Mea, … vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră” (Matei 5:11). Aceste lucruri arată faptul că acei cu credinţă în Dumnezeu în timpul acestui Veac vor avea mai multe greutăţi decât acei care nu au credinţă.

Mulţi dintre cei lumeşti, chiar cei răi din lume, au multă prosperitate în timpul de acum. (Lumea gândeşte că noi ne facem viaţa nefericită prin cursul pe care îl urmăm. Dar nu facem aceasta; dimpotrivă, ne bucurăm şi ne simţim bine. Avem mare avantaj în toate modurile.) Dumnezeu ne spune că în viitor va fi altfel. Atunci oricine va face rău va suferi; şi oricine va face ce este drept va primi binecuvântare. Când va veni acel timp, binecuvântarea Restabilirii va fi de la Dumnezeu; şi singurul mod de a câştiga acea binecuvântare va fi prin intrarea în armonie cu noua ordine de lucruri în Împărăţia lui Mesia.