Vol. 18, Martie-Aprilie 2011, Nr. 4 

VEDEREA SPIRITUALĂ PROPORŢIONALĂ CU PURITATEA INIMII

“Curăţiţi-vă, cei care purtaţi vasele Domnului! Isaia 52:11

R 5258 W. T. 15 iunie 1913 (pag. 184-185)

Vasele Domnului din Cortul Întâlnirii şi de asemenea din Templu erau acele vase care erau legate de serviciile sfinte — în Curte, în Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Ele constau în cârlige, cădelniţe, vase, mucarniţe, pahare şi lighene — o varietate de vase preţioase. Cele folosite în Sfânta şi Sfânta Sfintelor erau din aur, iar cele folosite în Curte erau din cupru.

Singurii cărora le era permis să umble cu aceste vase era clasa consacrată. Preoţii mergeau cu ele în Sfânta şi Sfânta Sfintelor în anumite părţi ale serviciului, şi în serviciile mai puţin importante ele erau acoperite şi purtate în mâini de leviţi. Astfel vasele erau mânuite numai de preoţi şi de leviţi. Se cerea ca ele să fie curăţite înainte de a fi folosite şi astfel erau spălate. Fiecare purtător al acestora se cerea să fie curăţit, spălat în mod tipic de păcat.

În antitip, Domnul nostru este Marele Preot. Cei mai credincioşi dintre urmaşii Săi sunt cei care sunt socotiţi ca preoţime în ochii lui Dumnezeu, acum fiind în încercare ca să se vadă dacă vor fi Preoţi în glorie. Dar toţi cei care s-au consacrat au Haina Dreptăţii lui Cristos. Oricine nu este astfel îmbrăcat cu dreptatea lui Cristos, oricine nu este astfel îndreptăţit în ochii lui Dumnezeu, nu poate avea nici o parte în mânuirea lucrurilor sfinte — adevărurile preţioase.

Semnificaţia antitipică a îndemnului profetului din textul nostru este că după cum în tip Dumnezeu cerea ca totul să fie curat, tot aşa şi noi trebuie să fim curaţi, cu o inimă curată: “Ferice de cei cu inima curată”. Noi nu avem perfecţiunea cărnii în prezent. Când am venit în Cristos, se spune că această imperfecţiune a cărnii a fost acoperită de o haină curată, albă, reprezentând dreptatea, meritul lui Cristos. Noi trebuie să rămânem în el. Atâta vreme cât suntem în carne, trebuie să avem Haina Dreptăţii lui Cristos pentru a fi curaţi.

Mai mult, după cum se cerea de la preoţi să-şi ţină hainele curate, tot aşa şi noi suntem îndemnaţi să îndepărtăm orice murdărie a cărnii şi să ne păstrăm hainele curate. Ni se spune că Biserica va fi fără pată şi curată (Efes. 5:26, 27). Şi dacă ne mirăm cum ar putea fi aceasta, Scripturile ne arată cum. Am fost spălaţi de păcatele trecutului când ni s-a dat haina, şi aceasta înseamnă de asemenea o prevedere din partea lui Dumnezeu pentru curăţarea continuă a tuturor păcatelor pe care le avem din pricina slăbiciunii, din pricina ispitei şi din pricina eşecurilor inevitabile. Dar nimic din această prevedere nu indică o curăţare de păcatul cu voia.

puritatea inimii este esenţială

Ca Noi Creaturi n-am putea avea păcate cu voia şi totuşi să rămânem Noi Creaturi; căci Noua Creatură reprezintă mintea lui Cristos, care este sfântă. Orice slăbiciuni şi imperfecţiuni ar putea fi, ele sunt legate de carne; şi toate acestea sunt acoperite de Haina Dreptăţii lui Cristos. Noi ne apropiem de Tronul Harului ceresc şi găsim har spre ajutor în timp de nevoie.

Contextul pare să facă textul aplicabil în prezent. S-a aplicat în zilele Domnului nostru. El a fost sfânt, nevinovat şi fără pată. S-a aplicat în zilele apostolilor. Toţi aceştia trebuia să fie curaţi. Unul care a fost necurat, Iuda, singur s-a distrus. Noi credem că a mers în Moartea a Doua deoarece n-a folosit ocaziile care i-au fost date.

După cum a fost posibil ca Iuda să cadă, este posibil şi pentru noi — într-o măsură mai mare sau mai mică. După cum el a fost scos afară din serviciul divin datorită necurăţiei inimii, a iubirii de bani etc., tot aşa putem fi siguri că toţi cei care nu sunt curaţi în inimă vor fi scoşi din acest serviciu. Întocmai cum nimeni nu va fi pus în acest serviciu dacă nu are o inimă curată, tot aşa dacă cineva devine necurat, va fi scos afară.

Acest lucru este ilustrat prin cazul lui Anania şi al Safirei, care au fost înlăturaţi de la legătura lor cu Preoţimea din cauza iubirii lor de bani şi a încercării lor de a înşela. Ne amintim şi de cazul lui Simon Magul şi al altora menţionaţi în Noul Testament. Ar putea fi unii necuraţi în inimă şi alţii să nu ştie. După cum sugerează Scripturile, ar putea fi unii foarte apreciaţi printre oameni şi nu foarte apreciaţi în ochii lui Dumnezeu. Şi ar putea fi unii nu foarte apreciaţi printre oameni, dar foarte apreciaţi de Dumnezeu. “Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” 1 Ioan 3:1.

împotrivitorii dreptăţii din ziua de azi

Fără îndoială că există din aceia ce ocupă amvoane, care se consideră că sunt adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu şi astfel sunt consideraţi şi de alţii, dar care nu onorează Cuvântul Său. Ni se spune că unii din slujitorii lui Satan sunt priviţi ca slujitorii lui Dumnezeu (2 Cor. 11:13-15: Apoc. 2:2; 3:9). Unii dintre ei mărturisesc faptul că n-au nici o credinţă, n-au pe Dumnezeu. Unii dintre ei spun că Dumnezeu este pur şi simplu un dumnezeu-natură. Şi alţii încă, spun că ei cred în Dumnezeu, dar nu cred Scripturile.

Nu putem presupune că aceştia poartă vasele casei Domnului în vreun sens al cuvântului. Probabil că niciodată n-au purtat aceste vase. Sau poate au făcut aceasta şi apoi au intrat în eroare, au ieşit din starea Curţii total, au devenit duşmani ai crucii lui Cristos (Filipeni 3:18). Apostolul vorbeşte despre unii ca aceştia care au ţinut (în greacă katecho) Adevărul în nedreptate. În acest text este folosit cuvântul a înăbuşi, nu în sensul de a reţine Adevărul, ci în acela de a-l reprima. Romani 1:18.

În altă epistolă apostolul vorbeşte despre unii care Îl predică pe Cristos din ceartă (Filipeni 1:15, 16); dar nu se referă în nici un caz aici la cei care poartă vasele Casei Domnului. Se pare că se referă la cei care nu L-au cunoscut pe Cristos, dar care totuşi atrăgeau atenţia asupra faptului că există un Cristos; că ei auziseră că era prezentată o astfel de pretenţie — că există un Cristos — după cum există unii astăzi care atrag mai mult sau mai puţin atenţia asupra unor anumite aspecte ale Adevărului. Nu ne-am gândi că aceştia poartă în vreun sens al cuvântului vasele Casei Domnul, ci mai degrabă că sunt împotrivitori.

Pasajul de unde este luat textul nostru pare să indice că acei care poartă vasele Casei Domnului ar avea forţă şi influenţă specială în prezent. Aceasta este arătat în afirmaţia: “Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune, care vesteşte pacea; care aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, celui care zice Sionului: “Dumnezeul tău împărăţeşte!”” (Isaia 52:7). Aceasta pare să se aplice acum într-un sens în care n-a fost niciodată mai înainte; căci timpul pentru domnia Împărăţiei este practic aici, timpul pentru acest Mesaj al lui Dumnezeu este aici. Noi credem că Împărăţia lui Dumnezeu este în proces de stabilire şi adunarea sfinţilor este acum în proces de completare. Odată cu completarea acestei clase va veni inaugurarea Împărăţiei.

Contextul arată de asemenea că timpul este aproape când Mesajul va fi propovăduit fiecărei creaturi. Noi credem că aceasta se împlineşte chiar acum. Mulţi văd Restituirea tuturor lucrurilor şi rezultatul glorios al planului divin. Toţi cei care astfel se vor angaja în vestirea Mesajului sunt sfătuiţi să fie curaţi.

cei cu inima curată sunt ţinta inamicului

Sugestia peste tot în Scripturi este că există influenţe adverse care lucrează în lume, tinzând să întineze poporul lui Dumnezeu. Ei au cu toţii, desigur, prin slăbiciunile cărnii lor, destule ispite, am putea spune, de învins. Dar Scripturile ne spun că nu numai cu acestea au de luptat. Există îngeri căzuţi care lucrează prin influenţe oculte şi care au ca scop să întineze în mod special clasa evlavioasă. Dar ei au intenţia să întineze pe toţi.

Cu cât o persoană este mai curată, cu atât mai sigur va fi ţinta lor. Observaţi că păsările pestriţe sunt mai mult decât celelalte o ţintă pentru vânători. Astfel toţi cei care poartă vasele Casei Domnului sunt ţinte speciale pentru săgeţile arzătoare ale celui rău. Astfel că trebuie să luptăm împotriva lumii, a cărnii şi a Adversarului. Cei care au o stare corectă a inimii, cei cu inima curată, copii serioşi ai Domnului, veghează să-şi păstreze hainele curate. Dacă nu veghează, cu siguranţă îşi vor murdări hainele. Satan se străduieşte în mod special să-i atingă; şi ştim că oriunde atinge el, există întinare. Pe oricine atinge cel rău este prejudiciat într-o măsură. Şi există o oarecare măsură de vină într-o persoană înainte ca el să fie atins.

Sugestia este că în măsura în care cineva este întinat, necurat, în aceeaşi măsură nu va fi potrivit să i se încredinţeze vasele Casei Domnului. Poate că toţi din poporul Domnului pot spune din experienţă că au cunoştinţă despre ceea ce înseamnă aceasta. Fără îndoială că experienţa tuturor copiilor Domnului este că în măsura în care inimile lor sunt curate, vederea lor spirituală este clară. Şi în măsura în care se depărtează de această curăţenie, în aceeaşi măsură au tot mai puţine ocazii de serviciu — să poarte vasele Adevărului.