Vol. 18, Martie-Aprilie 2011, Nr. 6
SERVICIUL FRAȚILOR UN ZEL POTRIVIT
Căci râvna casei Tale m-a mistuit.” Psa. 69:9
R 5250 W. T. 1 iunie 1913 (pag. 168)
Aceste cuvinte trebuie să li se fi părut extrem de poetice, metaforice, celor din timpul lui David. David într-adevăr a avut zel pentru Casa lui Dumnezeu — întâi pentru Cortul Întâlnirii și apoi pentru Templu, pe care el a dorit să-l construiască, dar pe care Dumnezeu nu i-a permis s-o facă. David a avut un zel real pentru acea Casă.
Avem cheia acestei profeții din aplicarea ei în Noul Testament la Domnul nostru. Când Isus a făcut un bici din corzi mici, El i-a scos afară pe schimbătorii de bani din Templu. Apoi ucenicii Săi și-au amintit și probabil au citat acest pasaj: Râvna pentru casa Ta Mă mistuie” (Ioan 2:17). Casa Domnului în acel caz a fost Templul; și zelul Domnului nostru în curățarea Templului de toate mărfurile ar fi considerată de unii ca foarte potrivită, iar de alții ca foarte extremistă.
Dar un sens încă mai adânc este arătat prin declarația că Biserica este Casa Lui — Casa lui Dumnezeu. Apostolii, vorbind despre Biserică, spun că noi suntem Templul Duhului sfânt (1 Cor. 6:19). Iarăși se spune că noi suntem zidiți împreună ca pietre vii (1 Pet. 2:4, 5). Astfel vedem că adevărata Casă a lui Dumnezeu pentru care Isus a avut zel a fost Casa Fiilor. Evreii fuseseră o Casă a Servitorilor sub Moise: dar Cristos a fost Fiu peste Casa Lui — Casa fiilor — și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea neclintită și nădejdea cu care ne lăudăm”; căci Cel care v-a chemat este credincios”. Evrei 3:5, 6; 1 Tes.5:24.
Spiritul lui Cristos, spirit de serviciu
Cu această vedere a Casei în minte, putem vedea în ce mod zelul lui Isus pentru Casa lui Dumnezeu L-a mistuit — L-a ars. Noi folosim cuvântul a arde, a mistui, în același mod în care folosim cuvântul a rugini, în cazul fierului. Și astfel zelul este ceea ce este cald, înfocat, fierbinte. Cu această vedere a Învățătorului și a Casei Sale în mintea noastră — Casa de care a fost interesat — înțelegem că zelul Său, energia Sa pentru ei, L-a îndemnat, L-a condus, spre a-Și da viața — pentru toți cei care vor deveni Casa lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu. Acest zel pentru Casa Domnului, pentru poporul Domnului, i-a consumat timpul și energia pentru a-l ajuta.
În timpul acestui Veac Evanghelic, Domnul invită Biserica să se consume cu El. Dar singurii care sunt până acum membri ai Casei lui Dumnezeu, sau fiii lui Dumnezeu, sunt cei care sunt concepuți de Spirit sfânt, după cum ne spune clar apostolul. Dacă noi avem deci acest spirit al lui Cristos, acesta va fi spiritul de serviciu. Va fi un zel, o căldură, o energie, care ne va îndemna să servim în Biserică. Va însemna că vom fi mistuiți cum a fost mistuit Învățătorul — în serviciul Bisericii Sale, care este Corpul Său. Matei 20:28; 1 Ioan 3:16.
pregătirea pentru natura divină
Există fii ai lui Dumnezeu pe planul ceresc cărora nu le-a fost dată niciodată ocazia să manifeste un zel ca acesta. Nu li s-a făcut nici o ofertă de a fi asociați în recuperarea omenirii. Acest privilegiu I-a fost dat Logosului, Singurul Conceput. Lui I-a fost dată ocazia de a-Și da viața — S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”. Fil. 2:7-9.
Zelul Domnului nostru nu L-a costat casa Sa cerească, starea Sa cerească; ci, dimpotrivă, Dumnezeu L-a înălțat foarte sus — la o poziție mai înaltă. Afirmația că a fost mistuit se referă la viața Sa pământească, pe care a dat-o pentru lume. Tatăl I-a dat o natură încă mai înaltă decât avusese înainte — natura divină. Și acest zel care L-a consumat L-a pregătit pentru răsplata înaltă a naturii divine.
Sf. Petru spune că Domnul ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele îlucrând în noiș să ne facem părtași firii dumnezeiești” (2 Petru 1:4). Apostolul Pavel spune că dacă suferim cu Cristos, vom și domni cu el. Dacă am murit împreună cu El, vom trăi împreună cu El. (2 Tim 2; 11, 12). Dacă ne consumăm natura pământească, atunci vom primi natura divină. Vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi.” 1 Cor. 15:51, 52.
Această ocazie, deci, de a-și arăta plinătatea zelului pentru serviciul lui Dumnezeu, n-a fost dată lui Adam sau altora din familia umană, până în acest Veac Evanghelic. Această ocazie nu le va fi dată fiilor lui Dumnezeu în Veacul viitor. Atunci sacrificarea va fi sfârșită; și nu va mai fi păcat, suferință, durere, suspin, plâns sau moarte! Isaia 35:10; 51:11; Apocalipsa 21:4.
Încă o zi lucrare pentru Isus,
O zi mai puțin din viața mea!
Dar cerul mai aproape decât ieri îmi e
și Cristos mai drag;
A Sa lumină și iubire seara sufletul îmi umple!
Încă o zi lucrare pentru Isus!
Cât de glorios este Regele meu!
Să arăt frumusețea Lui e bucurie, nu datorie;
Sufletul meu se ridică pe aripi,
Numai la gândul că Cristos mi-a cumpărat viața!
Încă o zi lucrare pentru Isus
Cât de dulce a fost lucrul
Să spun istoria, să arăt gloria,
Unde intră turma lui Cristos!
Cum a strălucit în sărmana mea inimă!
O, binecuvântată lucrare pentru Isus!
O, odihnă la picioarele lui Isus!
Acolo truda pare plăcere, dorințele sunt comoară,
Și durerea pentru El e dulce.
Doamne, dacă pot, voi servi încă o zi!”