Vol. 18, Martie-Aprilie 2011, Nr. 6 

“BLÂNDEŢEA VOASTRĂ SĂ FIE CUNOSCUTĂ DE TOŢI OAMENII”

R 5249 W. T. 1 iunie 1913 (pag. 167-168)

Sf. Pavel ne îndeamnă: “Blândeţea îmoderaţia în trad. englezăş voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape” (Fil. 4:5). Partea din urmă a acestui îndemn implică faptul că se referă în special la sfârşitul acestui Veac Evanghelic — la deschiderea Noii Dispensaţii. Desigur, găsim că aceste cuvinte ale lui sunt aplicabile la noi — da, la noi şi la întreaga omenire!

Desigur că niciodată n-a fost un timp când acest sfat pentru blândeţe să fi fost atât de necesar ca şi acum! Chiar aerul pare încărcat cu ceva forţă care agită şi enervează. Oamenii buni, oamenii înţelepţi, oamenii cugetători, par să fie cu uşurinţă tulburaţi şi predispuşi să-şi piardă echilibrul până şi la sugestia unor lucruri ridicole şi nechibzuite. Dacă vreunul dintre noi găseşte că astfel ne este starea, să se roage pentru Înţelepciunea care vine de sus, pentru a ne întări şi a ne stabili inimile şi vieţile în voinţa lui Dumnezeu.

Agitaţia în privinţa vreunui capriciu de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu poate să ne fie dăunător, dăunător celor asupra cărora putem avea vreo influenţă şi dăunător în încurajarea celui care propune interpretarea nechibzuită, fie că această interpretare este legată de această revistă, de editorul ei, de interesele generale ale lucrării Secerişului, fie că este legată de alte chestiuni şi persoane.

Este inevitabil ca politicienii, socialiştii, anarhiştii şi alţii, încercând să prezică viitorul în ceea ce-i priveşte pe ei şi lumea, să fie entuziasmaţi de ideile lor şi să piardă legătura între ele, şi să vorbească iraţional. Poporul lui Dumnezeu, dimpotrivă, trebuie să fie cei mai moderaţi în toate lucrurile. În primul rând, ei trebuie să-şi recunoască micimea şi incapacitatea lor, şi măreţia şi îndestularea lui Dumnezeu. În al doilea rând, ei trebuie să-şi amintească faptul că Dumnezeu ordonează toate afacerile şi interesele Bisericii Sale şi de asemenea cele ale lumii; şi că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care-L iubesc şi care sunt chemaţi potrivit scopului Său — să fie membri ai Bisericii Sale alese, Mireasa lui Cristos. Rom. 8:28-30.

Această recunoaştere a micimii personale şi a măreţiei divine ar trebui să ne ţină foarte umili şi să ne reţină de la orice lăudăroşenie şi încăpăţânare şi de la atitudinea că noi “le ştim pe toate”. Ar trebui să fim foarte recunoscători şi să apreciem foarte mult ceea ce Dumnezeu ne-a făcut cunoscut din scopurile Sale pline de har, dar ar trebui să evităm în mod strict orice încercare de a alerga înaintea Domnului şi de a forţa în mod grosolan vreo trăsătură a Planului Său care încă n-a fost dezvăluită. Să ne amintim că orice cunoştinţă am putea câştiga înainte de timpul potrivit al lui Dumnezeu ne-ar fi dăunătoare. Ca, de exemplu, mama Eva, care deja poseda cunoştinţa binelui, prin neascultare a forţat şi a câştigat cunoştinţa răului, înainte de reglementarea divină. Cunoştinţa astfel câştigată a costat-o scump.

EVITAŢI ORICE DĂ NAŞTERE LA CEARTĂ

Noi îndemnăm pe cititorii Turnului de Veghere să exercite moderaţie în ceea ce priveşte credinţa şi conduita lor în toate chestiunile — inclusiv prezicerile lor cronologice în ceea ce priveşte viitorul. După judecata noastră, este foarte neînţelept să se cheltuie timp valoros şi energie în a ghici ce va avea loc anul acesta, anul viitor etc. Dimpotrivă, noi ar trebui să folosim cunoştinţa pe care o posedăm — fâcând cu toată puterea ceea ce mâinile găsesc de făcut. Adversarul fără îndoială ar vrea să ne atragă de la lucrurile pe care le ştim deja şi de la privilegiile de serviciu, la speculaţii în privinţa lucrurilor despre care nu avem nici o cunoştinţă. Îndemnăm ca poporul Domnului să-şi înăbuşe curiozitatea şi să se abţină de a se băga în lucruri care nu sunt arătate clar în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind dăunător pentru ei, vătămător Cauzei căreia cu toţii vrem să-i servim, şi lucrează la împiedicarea lucrării harului în inimile noastre şi în inimile celor pentru care noi suntem ambasadorii Domnului şi purtătorii Lui de cuvânt.

Ne folosim de această ocazie ca să amintim din nou cititorilor noştri că nicăieri în scrierile noastre n-au găsit nimic afirmat categoric în privinţa anilor de încheiere a acestui Veac, decât că noi înţelegem că Timpurile Neamurilor se vor sfârşi în octombrie 1914, şi în consecinţă aşteptăm, grabnic după acea dată, transferul stăpânirii Pământului în mâinile marelui Rege al gloriei, într-un “timp de strâmtorare cum n-a fost de când sunt popoarele”. Am arătat că înaintea acelei date se va desfăşura o lucrare de încercare în Biserică — un timp în care întrebarea va fi, nu atât de mult, cine va cădea, cât, cine va putea sta în picioare în acea zi rea? Efes. 6:11.

Am făcut o sugestie în discuţia despre Marea Piramidă — în seria Studiilor În Scripturi — că se poate ca o anumită măsurătoare a treptei de la capătul de sus al Marii Galerii ar putea însemna ceva important în legătură cu sfârşitul lui 1910. Dar sperăm că am clarificat faptul că nu am construit nimic pe acea sugestie — că a fost doar o sugestie, o presupunere numai, un indicator că anul 1911 ar putea fi privit cu interes. Putem spune însă că acum fiecare an este plin de interes şi activitate de gândire, atât pentru cititorii noştri cât şi pentru întreaga lume civilizată. În mod sigur,

“Noi trăim, noi vieţuim,

În timp mare, important;

În Veac ce prevesteşte veacuri,

În care a trăi e minunat!”

De fapt, în privinţa anului 1914, pe care l-am subliniat şi în privinţa căruia ne-am exprimat în mod repetat credinţa, convingerea — chiar în privinţa acestei date n-am vorbit niciodată, după câte ştim, în termeni infailibili. Am admis întotdeauna că aceasta este o chestiune de credinţă şi convingere, mai degrabă decât o cunoştinţă absolută. Invităm la o reexaminare atentă a capitolului despre cronologie, deoarece o astfel de citire se va dovedi de ajutor şi raţională. Acolo arătăm că, dacă cunoştinţa noastră ar fi total bazată pe cronologie, noi am fi departe de a fi siguri de acea dată — că credinţa noastră în ea se bazează în mare măsură pe confirmarea, întreţeserea şi întrepătrunderea diferitelor profeţii care par să dovedească vrednicia de încredere a cronologiei biblice şi a felului cum o folosim noi în legătură cu această dată.

“LA ACESTEA SĂ VĂ GÂNDIŢI”

Nu vedem nici un motiv să subapreciem data şi convingerile legate de ea. Deşi numai un an şi jumătate rămâne pentru împlinirea marilor evenimente din lucrare, să nu uităm că în minunata noastră zi se poate împlini într-un an cât se putea împlini înainte în cinci ani. Mai mult, susţinem că o cunoaştere a timpurilor şi perioadelor legate de Planul divin al Veacurilor este de ajutor, încurajatoare şi inspiratoare. Cu toate acestea, astfel de cunoaştere nu este prin ea însăşi Evanghelia. Dacă fiecare dată a cronologiei şi fiecare profeţie ar fi ştearsă, ar trebui să fim totuşi bucuroşi în Domnul, şi să ne bucurăm în Evanghelia Sa glorioasă, al cărei centru îl constituie Isus şi marele Său sacrificiu, iar participarea noastră promisă cu El ca membri ai Săi în binecuvântarea tuturor familiilor Pământului constituie circumferinţa.

Aceasta este Vestea Bună a harului lui Dumnezeu în Cristos — fie că completarea Bisericii va fi împlinită înainte de 1914, fie că nu. Să predicăm Mesajul harului lui Dumnezeu şi inimile noastre să fie stimulate de Mesajul lui Dumnezeu prin profeţi, în sensul că binecuvântarea este foarte aproape. Moderaţia noastră să fie arătată faţă de toţi, şi faptul că ştim numai în parte şi înţelegem numai în parte să ne ajute să ne păstrăm umiliţi şi moderaţi în cuvânt, faptă şi gând. Astfel vom servi cel mai bine intereselor Învăţătorului nostru şi Cauzei Sale, şi vom fi cel mai bine în armonie cu învăţăturile Cuvântul Său.

Convingerea noastră este că marele timp de strâmtorare va veni peste lume prin marele adversar, Satan, şi prin oastea sa decăzută. Nu vom fi surprinşi să găsim dovezi mai multe că toată lucrarea de slăbire a voinţei umane prin hipnotism etc., este parte din marea uneltire prin care în scurt timp, din ce în ce mai mult, puterea lui va fi exercitată asupra minţii oamenilor — pentru a-i provoca la neînţelepciune şi patimă. Copiii lui Dumnezeu care vor fi învăţat lecţiile din Cuvântul Său pe linia moderaţiei în gândire, a odihnei inimii în Domnul, aşteptând cu răbdare timpul şi modul Său, şi ajutaţi de Angajament pentru o atentă examinare şi stăpânire de sine zilnică, vor fi mult binecuvântaţi şi prin aceste mijloace vor fi feriţi de cursa adversarului — ceasul ispitei care vine peste toţi cei care locuiesc pe faţa întregului Pământ. Apoc. 3:10.