Vol. 19, Mai-Iunie 2011, Nr. 4 

PURTAREA CRUCII, CALEA DE CREŞTERE

“Oricine nu-şi poartă crucea şi vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:27 .

R 5223 W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 121)

Un ucenic este un elev, unul care urmează un învăţător sau conducător. Domnul a promis ucenicilor Săi anumite binecuvântări mari. Dacă ei vor fi ascultători, vor fi binecuvântaţi cu viaţă veşnică, vor sta cu El pe Tronul Său şi vor fi cu El acolo unde este El.

Prin urmare, ce înseamnă ucenicia, este o întrebare importantă. Este o chestiune uşoară sau grea? Cum putem intra în Şcoala lui Cristos? Domnul ne spune despre termeni aici şi în altă parte. În alt text spune: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”. “Oricine nu-şi ia crucea şi vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Mat. 16:24; Luca 14:27.

Este, prin urmare, un proces în această chestiune. Mai întâi persoana trebuie să vadă ce înseamnă ucenicia şi ce înseamnă crucea. Unii pot înţelege mai clar sau mai puţin clar decât alţii. Pentru unii ar putea fi un chin foarte mare să ia crucea. Unii judecă greutatea unui lucru prin percepţie, alţii prin experienţă.

Domnul nostru a spus că ar fi mai bine să nu luăm crucea dacă nu avem hotărârea să continuăm până la sfârşit. El ilustrează aceasta zicând: “Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu”. Luca 9:62.

Domnul a spus foarte clar ce va însemna crucea pentru cei care vor deveni ucenicii Lui. A spus că oricine vrea să devină ucenicul Său va suferi persecuţie. Ne-a prevenit că purtarea crucii va fi o chestiune serioasă. Dacă, prin urmare, hotărăşti că vrei să fii ucenicul Lui, stai jos şi socoteşte preţul. Dacă iei crucea, aceasta nu trebuie să fie numai ridicată de jos, ci dusă cu credincioşie până la moarte.

Ce constituie purtarea crucii

Luarea crucii deci, se face după ce am ajuns la o cunoştinţă a Adevărului. Lumea nu poartă crucea deloc; nici acei cărora li se face mereu ceva împotriva voinţei lor. Mulţi bărbaţi spun: “De când m-am căsătorit, am de dus crucea mea cu soţia”; şi multe soţii spun că au de dus crucea lor cu soţul. Dar nici una din acestea nu este crucea lui Cristos — dificultatea este că judecata în privinţa căsătoriei a fost greşită. Perechile sunt nepotrivite.

Totuşi, astfel de lucru ar putea deveni o purtare a crucii. Dacă, de exemplu, împotrivirea soţului sau a soţiei ar fi cauzată de credincioşia faţă de Domnul, suportarea acesteia ar fi purtarea crucii, fiindcă ar fi îndurată pentru Cristos, pentru Adevăr. Suportarea împotrivirii din partea concurenţei în afaceri din pricina credincioşiei faţă de Cristos ar fi parte din purtarea crucii. Probabil că este bine pentru noi că nu vedem tot timpul ce înseamnă crucea.

“Noi nu ştim ce ne-aşteaptă,

Domnul din graţie,

Aceasta o ţine-n taină

Şi pân-sfârşim calea,

Scene noi ne descoperă.”

Noi nu putem lua crucea până când vedem ce este crucea şi ne angajăm să luăm acea cruce şi să devenim ucenicii lui Cristos. După ce am luat crucea, aceasta trebuie purtată, cum ne spune Domnul nostru. Purtarea ei nu înseamnă a fugi de ea sau a ne alarma din pricina ei. A o purta înseamnă a suporta. Noi trebuie să urmăm instrucţiunile în această privinţă.

Domnul nostru spune: “Când vă vor persecuta într-o cetate să fugiţi în alta”. Oricine este credincios va suferi persecuţie. De aceea, a nu avea împotrivire este o dovadă, nu a faptului că suntem favorizaţi de Dumnezeu, ci a faptului că El nu lucrează cu noi ca fii. Numai cei cu care lucrează ca fii vor fi din Preoţimea împărătească şi vor participa în Împărăţia Sa glorioasă. Oricine se gândeşte să fugă de greutăţile care vin, face o greşeală.

Scopul Realizat Prin Încercări

Atunci pe ce baza ne-am putea elibera de încercări? Să nu căutăm să ne eliberăm decât dacă ne dăm seama că prin suportare nu facem nici un serviciu pentru Adevăr. Atunci am putea căuta să vedem dacă Domnul deschide altă uşă. Dacă, de exemplu, cineva constată că suferă pur şi simplu fără nici un rost, să se uite în jur şi să-I ceară Domnului în rugăciune să-i arate ce să facă. Poate că Domnul va deschide o cale de scăpare. Nu vom scăpa de încercările şi de imperfecţiunile noastre însă, până când vom scăpa de carnea muritoare; deoarece cursul lumii nu este în acord cu dreptatea. Întreaga lume este deviată de pe cale prin ignoranţă, superstiţie, orbire; şi în mijlocul lumii trebuie să ne străduim să vestim virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Astfel deci, urmarea în urmele Domnului pare că este lucrul accentuat în mod special în textul nostru. Purtarea crucii este calea creşterii în caracter pentru copilul consacrat al lui Dumnezeu. Dacă nu avem încercări sau dificultăţi, dacă apetiturile sau dorinţele noastre nu sunt împiedicate în serviciul nostru pentru Domnul şi pentru Adevăr, putem fi siguri că facem ceva greşeală. N-am devenit ucenici ai Lui.

Dar dacă vom avea astfel de încercări, apostolul spune că trebuie să le considerăm numai ca necazuri uşoare şi numai pentru o clipă; şi că acestea lucreaz㠓pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă”. În prezent căutăm, nu lucrurile care se văd — aplauze şi slavă pământească — ci gloria cerească — lucrurile pe care Domnul le-a promis celor care-L iubesc. 2 Cor. 4:17, 18.