Vol. 19, Iulie-August 2011, Nr. 5 

A discerne voia lui Dumnezeu

“Învaţă-mă, Doamne, calea Ta.” Ps. 27:11 .

R 5212 W. T. 1 aprilie 1913 (pag. 104-105)

Domnul nu vrea ca noi să umblăm prin vedere şi astfel să nu avem nici o dificultate în a discerne voia Sa. De aceea El pune lucrurile în aşa mod încât să ne fie încercate atât ascultarea cât şi perseverenţa; căci noi trebuie să umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Pentru a face aceasta, trebuie să ducem totul la Domnul în rugăciune zilnic. Să nu întreprindem nimic fără să căutăm să cunoaştem voia Domnului în privinţa acelei chestiuni.

Dar, deoarece noi nu avem o înţelegere miraculoasă prin care să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate amănuntele vieţii zilnice, nu putem discerne întotdeauna acea voie. Când este vorba despre o chestiune în privinţa căreia Scripturile dau instrucţiuni, atunci este clar; fiindcă singura cale pe care copilul lui Dumnezeu doreşte să o urmeze este aceea a ascultării. Dar când chestiunea depinde de judecata noastră, atunci nu este atât de clar. Dându-ne seama că judecata noastră nu este suficientă, să nu ne solicităm mintea cu ceea ce ştim că este peste puterea noastră de a decide, ci să lăsăm lucrurile în seama Domnului.

Ştim că Domnul ne poate îndruma calea, oricare ar fi modul pe care l-ar alege, dacă noi ne punem sub grija Sa. Astfel că la începutul zilei putem spune: “Doamne, iată-mă; Îţi mulţumesc pentru privilegiul încă al unei zile, care sper că va fi plină de ocazii de serviciu pentru Adevăr şi pentru fraţi. Te rog să-mi îndrumezi gândurile, cuvintele şi conduita, ca să Te pot servi în mod acceptabil”. Apoi putem continua şi să ne folosim judecata cea mai bună.

Dacă Domnul vrea să ne conducă într-o direcţie sau în alta, aceea este partea Lui, nu a noastră. Noi I-am solicitat îndrumarea, şi ochii noştri sunt atenţi să cunoască şi să facă voia Lui cu orice preţ. În această atitudine putem rămâne liniştiţi, ştiind că Dumnezeu este în stare şi este dispus să conducă lucrurile spre slava Sa şi spre folosul nostru.

În copilărie, editorul (fr. Russell — n. t.) a observat că unii oameni aveau un anumit mod de a merge la Domnul cu toate afacerile lor. Ei deschideau Biblia la întâmplare şi versetul pe care se întâmpla să-l atingă degetul lor îl considerau a fi mesajul Domnului pentru ei; şi îi urmau cu grijă sugestia. Uneori textul la care deschideau părea a fi un răspuns remarcabil la rugăciunea lor.

Editorul nu doreşte să găsească vină în această metodă. Dar deoarece nu era potrivită cu judecata lui, el a dus chestiunea la Domnul în rugăciune şi a zis: “Tată, mă tem cu adevărat să adopt acest plan. Aşa că, dacă este voia Ta, aş vrea mai degrabă să fiu îndrumat după judecata mea decât prin această metodă; căci mintea mea nu pare a fi în stare s-o accepte”. Domnul pare ca i-a acceptat cuvântul.

Există desigur un motiv pentru care ceea ce este drept, este drept în orice chestiune; şi noi să dorim să-l cunoaştem. Să dorim să ştim de ce doreşte Dumnezeu ca o chestiune să fie într-un fel şi nu în altul; nu fiindcă ne îndoim de înţelepciunea Sa, ci ca să putem intra în spiritul reglementărilor Sale. Metoda editorului de a căuta îndrumarea divină este aceea de a studia Scripturile, luând toate versetele care au legătură cu subiectul respectiv şi încercând să găsească principiul care stă la baza procedurilor şi învăţăturilor lui Dumnezeu.

Prin această metodă are mai multă fericire decât ar putea avea altfel. Urmând cealaltă metodă, n-ar putea şti dacă Dumnezeu sau diavolul sau întâmplarea i-ar deschide Biblia. El preferă să urmeze ceea ce crede că este învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu; şi anume, să încredinţeze totul Tatălui în rugăciune, cerând să-i îndrumeze raţiunea şi judecata, şi apoi să treacă şi să-şi folosească acea raţiune şi judecată după puterile sale. Chiar dacă Dumnezeu i-ar permite să-şi folosească judecata într-un mod care după aceea i s-ar părea că n-a fost cel mai bun, totuşi Tatăl îl poate folosi să-i aducă mari binecuvântări sau o lecţie folositoare. Prin judecată el se referă desigur la înţelegerea Cuvântului Tatălui şi a conducerilor Sale providenţiale. Făcând astfel, el ştie că toate lucrurile vor lucra împreună spre bine. Rom. 8:28.