Vol. 19, Septembrie-Octombrie 2011, Nr. 6 

“SE NAŞTE UN POPOR DINTR-O DATĂ?”

“Înainte de a simţi dureri a născut şi înainte de a-i veni suferinţele a dat naştere unui fiu. Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un popor dintr-o dată? Abia a intrat în munci şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!”

Isa. 66:7, 8 .

R 5211 W. T. 1 aprilie 1913 (pag. 99-100)

Numele “Sion” a fost aplicat în antichitate unui deal proeminent din Ierusalim, situat în partea de sud-vest a oraşului şi privit ca cel mai înalt dintre acelea pe care a fost zidit Ierusalimul. El cuprindea cea mai veche parte a cetăţii cu citadela; şi fiind ocupat la început de un palat, a fost numit “cetatea lui David” (2 Cron. 5:2). A fost numit şi “muntele cel sfânt”, sau “muntele sfinţeniei” (Ps. 2:6), fiind locul iniţial al Cortului Întâlnirii, fixat de David pentru primirea chivotului.

Profeţii au folosit adesea numele, “Sion”, pentru Ierusalim însuşi, şi de asemenea pentru locuitorii lui, numiţi uneori fiii şi fiicele Sionului. A fost folosit şi într-un sens mai larg, cum a fost şi Ierusalimul, ca să desemneze toată naţiunea lui Israel. Şi deoarece Israelul trupesc a fost tipic pentru Israelul spiritual, numele Sion se aplică la Biserica Evangheliei, cu o semnificaţie încă mai adâncă, termen care, de-a lungul Veacului Evanghelic, a cuprins întregul corp al creştinilor declaraţi, toţi aceştia fiind pe probă pentru locuri în Biserica triumfătoare — Biserica adevărată, Sionul din viitor şi Sionul adevărat din acest Veac de acum, “Turma Mică” aleasă, căreia Tatăl are plăcere să-i dea Împărăţia (Luca 12:32). În aplicarea simbolică a termenului, trebuie prin urmare să judecăm după caracterul profeţiei dacă se face referire la Casa trupească sau la Casa spirituală a lui Israel, sau la ambele; sau dacă la cea din urmă, dacă se aplică în sensul ei cel mai larg la Biserica nominală Evanghelică, sau la Mica Turmă Aleasă, singura Biserică adevărată în estimarea lui Dumnezeu.

Durerile simbolice din profeţia de mai sus sunt o referire la marele timp de necaz — durerile care trebuie să vină peste Biserica nominală evanghelică, marele “Babilon”, din care unii sunt socotiţi vrednici să scape (Luca 21:36). Aceasta este indicat de versetul precedent care localizează timpul acestei profeţii, care este sincron cu acela când se aude “un glas răsunător îconfuzieş iese din cetate” (Babilon), şi “un glas îde adevăr şi prevenireş din templu” (Mica Turmă Aleasă a celor consacraţi şi credincioşi), şi “glasul lui Iehova, care dă vrăjmaşilor Lui plata cuvenită” — în marele timp de necaz. Isa. 66:6.

Durerile care vin peste Sionul nominal — “creştinătatea”, “Babilonul” — va fi un necaz mare şi dureros, “un timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. (Dan. 12:1.) Dar un lucru minunat pe care profetul trebuia să-l consemneze, este că trebuie să se nască un fiu din Sion înainte de a veni aceste dureri. Aceasta este o referire remarcabilă la faptul clar învăţat în altă parte, că grâul copt al Bisericii evanghelice trebuie să fie separat de neghină, că trebuie să fie adunat în hambarul stării de siguranţă, înainte ca arderea, necazul mistuitor, să vină peste aceasta din urmă. (Mat. 13:30.) Acest fiu este, prin urmare, Turma Mică — Sionul adevărat în estimarea lui Dumnezeu, Corpul lui Cristos, după cum este scris: “Salvatorul îCristos, Cap şi Corpş va veni din Sion îBiserica evanghelică nominalăş şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov îIsraelul sau Sionul trupescş.” Rom. 11:26.

Două Clase Născute În Sion

Acesta este Fiul care va binecuvânta toate familiile pământului (Gen. 28:14; Gal. 3:16, 29). Naşterea Fiului este Întâia Înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de Întâia Înviere (Apoc. 20:6). Aceştia sunt concepuţi de Dumnezeu acum prin Cuvântul Adevărului şi sunt însufleţiţi prin Spirit sfânt (Iac. 2:18; Efes. 2:1; Rom. 8:11), şi la timpul potrivit — înainte de dureri — se vor naşte în asemănarea glorioasă a lui Cristos.

Naşterea acestui Fiu a început cu peste o mie opt sute de ani în urmă, cu învierea lui Cristos Isus. Atunci a ieşit Capul acestui Corp al lui Cristos; şi cum este de sigur că s-a născut Capul, aşa este şi că se va naşte Corpul. ““Aş putea să aduc până la naştere şi să nu las să nască?” zice Domnul. “Eu, care fac să nască, aş putea să împiedic oare naşterea?” zice Dumnezeul tău” (Isa. 66:9.) O, nu: “fiul”, Cristosul complet, marele Eliberator, se va naşte.

Dar “Cine a auzit vreodată aşa ceva?”, deoarece, nu numai că Trupul lui Cristos, adevăratul Sion biruitor, “neamul sfânt, poporul deosebit” va fi eliberat din Sionul nominal înainte de a intra în dureri, ci atunci când va fi în dureri se va naşte şi o Mulţime Mare de alţi copii. Aceştia sunt Mulţimea cea Mare descrisă în Apocalipsa, ca venind din marele necaz, după ce şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului (Apoc. 7:14). Corpul lui Cristos, Fiul, născut înainte de dureri, va fi compus din acei care au auzit şi s-au supus chemării, “Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu” etc. (Apoc. 18:4), şi care au fost socotiţi vrednici să aibă parte de prima înviere.

Copiii cei mulţi născuţi prin mare necaz vor fi acei credincioşi din Sionul nominal, Babilon, care au îngăduit să devină în mare parte îmbătaţi de spiritul Babilonului, spiritul lumii, şi care, prin urmare, nu sunt prompţi să discearnă şi să se supună vocii Domnului în acest timp de seceriş. Ei nu văd că este timp de seceriş, şi prin urmare nu înţeleg lucrarea de separare pe care o face secera Adevărului de acum. Ei privesc pe servitorii lui Dumnezeu care mânuiesc secera ca vrăjmaşi, care li se opun lor şi Domnului pe care ei Îl slujesc.

Marele necaz sau durerea care vine peste Sionul nominal este singurul lucru care-i poate convinge pe unii ca aceştia. Această clasă include un mare număr de copii ai lui Dumnezeu credincioşi, al căror fel de viaţă este drept şi în general cu băgare de seamă, dar care totuşi sunt cu o minte lumească şi care nu se aduc lui Dumnezeu ca jertfă vie, urmându-L prin vorbire de bine şi prin vorbire de rău şi suportând cu smerenie batjocorirea lui Cristos. Ei au respect faţă de opiniile, tradiţiile şi planurile oamenilor, şi nu se supun deplin la voinţa şi planul Domnului. Şi numai când vor vedea naufragiul Sionului nominal — al creştinătăţii, al Babilonului — îşi vor da seama de erorile lui mari şi vor fi eliberaţi din ele şi din el.

Cristos O Piatră De Poticnire Pentru Israelul Spiritual

“Iată”, zice profetul, “pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere; şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine” (Rom. 9:33; Isa. 8:14, 15; 28:16). Acea piatră de poticnire este  răscumpărarea prin sângele preţios al lui Cristos. Sionul trupesc s-a poticnit de acea piatră, şi la fel acum Sionul spiritual nominal se poticneşte de aceeaşi piatră; pentru că a fost “o piatră de poticnire, o stâncă de cădere pentru amândouă casele lui Israel” (Isa. 8:14) — trupească şi spirituală.

Turma mică de biruitori aleasă nu se poticneşte astfel, ci o recunoaşte ca piatra din vârf a adevăratului Sion, amintindu-ne de cuvintele profetului: ““Iată pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine”. Deci, pentru voi care credeţi îîn Cristos ca Răscumpărătorul vostru, care v-a cumpărat cu sângele Său scumpş, ea are această preţuire; dar pentru cei necredincioşi … a ajuns … “o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se împiedică de Cuvânt, fiind neascultători; şi la aceasta au fost rânduiţi” (1 Pet. 2:6-8). Dumnezeu nu-Şi propune să dea Împărăţia Sa nici unuia care nu este credincios. Ei au nevoie de încercarea de foc a necazului viitor ca să-i aducă în atitudinea potrivită înaintea lui Dumnezeu; şi ca atare trebuie să treacă prin mare strâmtorare.

În timp ce aceia care sunt cu adevărat concepuţi de Dumnezeu şi au fost însufleţiţi prin spiritul Său la viaţa spirituală nouă, şi care sunt credincioşi în împlinirea legământului lor de consacrare deplină ca jertfe vii pentru Dumnezeu, se pot bucura în speranţa Primei Învieri, şi de a fi născuţi înaintea durerilor ce vin peste Sionul nominal, pentru ei este de asemenea o pricină de bucurie că mulţi dintre copiii mai slabi ai lui Dumnezeu, care se împiedică acum cu Sionul nominal, vor fi totuşi recuperaţi în cele din urmă şi vor fi mântuiţi ca prin foc (născuţi) prin marele necaz (durere), în care Sionul nominal va muri, dar din care ei vor ieşi.

Bucuraţi-Vă Cu Ierusalimul

“Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă pentru el, toţi cei care-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum toţi cei care l-aţi plâns.” “Căci voi crea Ierusalimul să fie un jubileu şi poporul lui o bucurie. Eu Însumi Mă voi înveseli cu privire la Ierusalim şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.” Isa. 66:10; 65:18, 19.

Această chemare la bucurie cu Ierusalimul urmează imediat anunţului profetic de naştere a Sionului, termenii Sion şi Ierusalim fiind folosiţi aici alternativ. Naşterea Sionului, înălţarea Corpului lui Cristos la puterea şi gloria Împărăţiei va fi într-adevăr o pricină de bucurie pentru tot poporul. Pentru această înălţare şi manifestare a fiilor lui Dumnezeu, toată creaţia aşteaptă, suspinând şi suferind durerile naşterii până acum. Rom. 8:19-23.

Când adevăratul Sion va fi astfel înălţat, atunci va urma marea lucrare a Împărăţiei. Durerile naşterii peste Sionul nominal care vor urma imediat, vor elibera repede pe copiii adevăraţi care vor fi încă în el, şi ei vor ajunge la vederi mai largi şi la principii mai înalte, şi vor dezvolta caractere mai nobile. Conducerea toiagului de fier va supune repede toate lucrurile, zdrobind complet toată structura ordinii sociale actuale şi împlinind procesul de nivelare care va face pregătire pentru domnia dreptăţii.

Atunci va începe marea domnie milenară a dreptăţii, când fiecare om va avea o ocazie deplină, dreaptă, să-şi câştige viaţa veşnică prin credinţă şi ascultare de Noul Legământ. Ocazia fiecăruia nu va fi mai mică de o sută de ani; totuşi dacă va pierde tot acel timp fără să facă nici un pas spre reformare, acela va fi considerat nevrednic de viaţă şi va fi distrus în Moartea a Doua (Isa. 65:20). Dar cel ascultător va mânca din bunurile ţării (Isa. 1:19). “Vor construi case şi le vor locui; îNu vor fi atâtea case de închiriat în zilele acelea probabil, ci ferme mai îmbunătăţite şi cultivate, de care proprietarii vor avea plăcere şi confort.ş vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor î“îşi vor reînnoi puterea” — Isa. 40:31ş şi aleşii Mei îtoţi cei credincioşi şi ascultători atunciş se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă îcopiiş binecuvântată de Domnul îbisericaş şi urmaşii lor vor fi împreună cu ei.” Isa. 65:21-23.

“Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta” — aşa va fi Domnul, aşa de atent la interesele lor. ““Lupul şi mielul vor paşte împreună îreferirea aici poate fi la oamenii care înainte au avut caracter de lup sau de miel, sau chiar la animale, sau la ambele — expresia însemnând în oricare caz o domnie a păciiş, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână îaltă expresie asemănătoare cu aceea c㠓vrăjmaşii Lui vor linge ţărâna”, însemnând distrugerea şarpelui, sau mai degrabă a lui Satan, simbolizat prin şarpeş. Nici un rău, nici o pustiire nu se va face pe tot muntele îÎmpărăţieş Meu cel sfânt”, zice Domnul.” Isa. 65:24, 25.

Astfel, naşterea adevăratului Sion va fi o pricină de bucurie printre toţi cei care iubesc dreptatea cu adevărat; căci, deşi mai întâi va zdrobi în bucăţi toate speranţele lor mult îndrăgite, aceasta va însemna zorile speranţei adevărate pentru toată lumea. Va umili toată mândria lor, îi va lipsi de toate posesiunile îndrăgite şi de ceea ce au ajuns să stimeze ca drepturile lor, va zdrobi toate instituţiile lăudate, civile, sociale şi religioase, şi va nimici toată ordinea şi toate speranţele lor, până când vor începe să vadă speranţă în ordinea nouă a lucrurilor, inaugurată prin Împărăţia lui Dumnezeu.

Da, bucuraţi-vă cu Ierusalimul, cu Sionul, şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi, precum şi toţi cei care plângeţi pentru el acum şi încercaţi să-l abateţi de la cursul lui, nevăzând premiul de la sfârşitul vieţii lui de sacrificiu credincios; căci în curând se va arăta gloria lui, nu numai pentru bucuria lui nespusă, ci şi pentru bucuria şi binecuvântarea “tuturor familiilor pământului”.