A TE LĂUDA CU CRUCEA LUI CRISTOS

1 Cor.1:18; 2:2

În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Gal. 6:14.

Crucea lui Cristos nu mai este propovăduită — Răscumpărarea căzând în faţa Teoriei Evoluţiei — Aceste două teorii sunt antagoniste — Puţini sunt sub steagul crucii cu Isus şi cu apostolii

W. T. 15 Iulie 1916 (pag. 203-204)

Nimeni nu poate disputa faptul că propovăduirea crucii lui Cristos se stinge. Cei care încă o mai propovăduiesc dau impresia că în cea mai mare parte ea înseamnă renunţarea la păcat şi negările de sine însoţitoare. Ar fi într-adevăr rar în zilele noastre să se găsească un predicator care să propovăduiască necesitatea crucii lui Cristos — necesitatea morţii lui Isus ca preţul de răscumpărare pentru păcatele lumii. 1 Tim. 2:5, 6; Mat. 20:28.

De ce este aşa? Unii vor răspunde că ei au devenit adepţi ai Ştiinţei Creştine şi nu mai cred că există un astfel de lucru cum este păcatul, şi nu mai cred că există un astfel de lucru cum este moartea; şi de aceea ei nu mai pot crede că Isus a murit pentru păcat. Alţii vor răspunde că au ajuns să fie prea înţelepţi ca să mai creadă că în planul divin moartea lui Isus a fost necesară pentru răscumpărare şi reconciliere cu Tatăl. Opinia lor este că apostolii şi Isus, în vestirea crucii, au lucrat sub înşelarea timpului mai întunecat, pe care educaţia zilei prezente o risipeşte prin lumina mai strălucitoare. Iar alţii vor spune că ei au devenit Evoluţionişti şi adepţi ai Criticii Înalte, că ei nu mai cred deloc Biblia, şi că ei adoptă teoria opusă Bibliei — adică , Teoria Evoluţiei.

Din punct de vedere al Evoluţiei, într-o jertfă de răscumpărare a unui Răscumpărător n-ar putea fi nici o dreptate, aceasta n-ar putea fi deloc potrivită. De ce? Pentru că, conform Teoriei Evoluţiei, omul cu siguranţă se dezvoltă, şi nu este încă perfect şi nu este încă gata de încercare în privinţa perfecţiunii; el doar se transformă dintr-un animal într-o creatură inteligentă. Evoluţioniştii pretind că fără nici o răscumpărare sau fără nici o intervenţie din partea lui Dumnezeu procesul evoluţiei va continua până când în cele din urmă omenirea va fi o familie care va ajunge la o aristocraţie de înţelepciune, eficienţă şi putere care le va permite să trăiască veşnic prin propria lor capacitate.

Puţină mângâiere se află în aceasta pentru evoluţioniştii de astăzi sau din trecut. Dacă ei se laudă cu copiii lor, cu viitorul şi cu viaţa veşnică la care aceştia se vor fi dezvoltat, ei admit că personal n-au nimic în afară de mormânt — că orice viaţă viitoare pentru ei va fi reprezentată în copiii lor. Iar în ceea ce priveşte calitatea lor de părinţi, în definitiv ei n-au să se laude cu nimic în aceasta, deşi unii din ei par să se laude cu obârşia lor — că străbunii lor au fost maimuţe, broaşte şi întâi de toate pur şi simplu protoplasmă.

SEMNIFICAŢIA CRUCII

Aceste teorii sunt produse ale înţelepciunii umane, şi indică o neînţelegere şi o neglijare a Cuvântului lui Dumnezeu. Cât de frumoasă este Evanghelia crucii în comparaţie cu oricare alta! Ea ne asigură că Dumnezeu ne-a făcut în propriul Său chip şi asemănare; şi căderea omului de la perfecţiune la condiţia lui prezentă şi la ((150)) degradare a venit ca rezultat al neascultării de legea divină şi al aplicării pedepsei divine — „Vei muri negreşit” (Gen. 2:17). De şase mii de ani rasa noastră moare, nu numai fizic, ci şi mintal, ceea ce include calităţile morale. Cu toate experienţele din trecut şi cu toată educaţia din prezent, nimenea nu speră că rasa noastră poate fi ridicată din condiţia ei prezentă nesatisfăcătoare înapoi la perfecţiune. Tot ce putem face este să ne luptăm cu răul din noi înşine, să ne luptăm cu boala şi moartea, şi să-i ajutăm şi pe alţii în aceste privinţe.

Dar Dumnezeu plănuise chiar de la început binecuvântările crucii — plănuise ca între timp, la timpul cuvenit, să trimită pe Fiul Său care să moară pentru rasa umană, „Cel drept pentru cei nedrepţi”, şi astfel să deschidă calea pentru întoarcerea omului la favoare divină şi la viaţă veşnică. Astfel este scris: „Dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui”. 1 Cor. 15:21-23.

De patru mii de ani lumea aşteaptă răscumpărarea împlinită la Calvar. De aproape două mii de ani rezultatele acelei răscumpărări sunt limitate la o clasă specială din omenire, sub o chemare sau invitaţie specială, de a fi mireasa lui Cristos — „biserica întâilor născuţi, ale căror nume sunt scrise în ceruri” (Ev. 12:23). Scripturile ne asigură că această companie selecţionată va fi asociată cu Isus în marea împărăţie a lui Dumnezeu, despre care Biblia arată că va îndepărta blestemul şi în locul lui va aduce înapoi favoarea.

Împărăţia nu poate veni până când familia regală va fi gata să ia tronul. De fapt Isus este de mult gata; dar în armonie cu planul Tatălui El a aşteptat şi a făcut o lucrare de pregătire a bisericii, a fraţilor Săi, care vor fi comoştenitori cu El în împărăţie — aceştia numindu-se altfel „mireasa, soţia Mielului” (Rom. 8:17; Apoc. 21:9, 10). Apoi privilegiile restabilirii vor fi deschise întregii lumi timp de o mie de ani. Nu va mai fi necesar să se propovăduiască; pentru că toţi vor cunoaşte pe Domnul, de la cel mai mic până la cel mai mare, şi în numele Lui se va pleca orice genunchi şi orice limbă va mărturisi (Ier. 31:34; Fil. 2:9-11). Toate acestea vor veni ca rezultat al crucii.

ÎNŢELEPCIUNEA PĂMÂNTEASCĂ ÎMPOTRIVA ÎNŢELEPCIUNII CEREŞTI

Nu este de mirare că Apostolul face din crucea lui Cristos centrul propovăduirii sale, spunând: „Fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate!” (Ev. 9:22). După cum a spus Profetul: „Prin rănile Lui suntem vindecaţi” (Is. 53:5). Lecţia noastră citează pe scurt profeţia divină că înţelepciunea lumească nu va aprecia planul divin, şi în special centrul acestui plan — crucea lui Cristos. Înţelepciunea lumească va privi într-o direcţie cu totul diferită.

Dar Dumnezeu nu caută pe cei cu înţelepciune lumească, ci pe cei care iubesc dreptatea, pe cei plini de credinţă şi ascultare. Prin urmare, majoritatea omenirii, inclusiv majoritatea celor înţelepţi, se vor găsi tot de partea celor înţelepţi, se vor găsi tot de partea lumii; şi comparativ numai puţini au venit cum se cuvine şi cu adevărat de partea Domnului, acceptând înţelepciunea de sus. Aceştia, în ochii lumii, sunt nechibzuiţi; dar în ochii Domnului, ei sunt înţelepţi. Cei înţelepţi, cei mari, cei nobili, cei bogaţi, cei învăţaţi sunt atât de satisfăcuţi cu ceea ce au încât nu le este foame şi sete după dreptate, şi nici nu caută aranjamentul divin. De aceea, cei care acceptă aranjamentul Domnului sunt de obicei cei săraci, cei neînvăţaţi etc., care-şi dau seama de lipsa lor de înţelepciune şi o caută în Fântâna înţelepciunii şi prin canalul înţelepciunii — Biblia.

Întreaga lume piere din cauza păcatului originar; şi pentru aproape întreaga lume crucea lui Cristos este nebunie. Despre noi care credem mesajul lui Dumnezeu se spune că suntem mântuiţi — că am trecut din moarte la viaţă — pentru că am venit în relaţie cu marele Dătător de viaţă „prin credinţă în sângele Lui”. Pentru noi marele Răscumpărător este înţelepciunea lui Dumnezeu personificată, şi acea înţelepciune este arătată în cursul de sacrificiu al Învăţătorului. Când noi acceptăm acest lucru, El devine Îndreptăţitorul nostru; şi fiind îndreptăţiţi prin El, ni se acordă acces la Tatăl, care primeşte jertfele consacrării noastre şi ne dă conceperea Spiritului Său sfânt. Mântuirea noastră continuă pe măsură ce zi de zi rămânem în Domnul şi creştem în har, cunoştinţă şi Spiritul sfânt. În cele din urmă mântuirea noastră va fi completă; după cum este scris, mântuirea ne va fi adusă la apariţia glorioasă a Domnului şi Mântuitorului Isus Cristos. 1 Petru1:13; Tit 2:13.

Când preoţimea regală va fi intrat în gloria cerească, atunci va începe noua dispensaţie a împărăţiei lui Mesia, care va risipi cu desăvârşire erorile înţelepciunii lumeşti şi va face ca toată omenirea să audă „Vocea blândă şi subţire” a lui Dumnezeu. Atunci Domnul va da oamenilor un mesaj curat, pentru ca toţi să-L cheme şi să-L servească într-un gând (Ţef. 3:8, 9). Atunci, în timpul Mileniului, va fi încercarea lumii; după cum în timpul acestei vârste Evanghelice, este ziua de încercare a Bisericii, de încercare şi pregătire pentru plinătatea favorii lui Iehova şi pentru viaţă veşnică.

Cu o astfel de apreciere a valorii şi necesităţii crucii lui Cristos ne putem alătura din inimă cu Apostolul Pavel la ceea ce spune Textul de Aur al acestei lecţii: „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos”.