Vol. 20, Ianuarie-Februarie, Nr. 2 

“CA NIŞTE ÎNŞELĂTORI, MĂCAR CĂ SPUNEM ADEVĂRUL.”

R 5189 W. T. 15 februarie 1913 (pag. 62-63)

În procesul meu împotriva ziarului The Eagle pentru defăimarea reputaţiei mele s-a decis în favoarea ziarului. Un juriu de doisprezece bărbaţi a decis că The Eagle a fost îndreptăţit să lanseze atacul vicios împotriva mea, în pofida acuzaţiei judecătorului, că, potrivit legii, cel puţin caricatura a fost de fapt o calomnie vicioasă, o defăimare. Avocaţii mă îndeamnă şi prietenii îmi cer să înaintez cazul la Curtea de Apel. Sunt foarte de acord cu judecătorul Kelby care a zis: “Cazul a fost prezentat corect şi bine juriului”. Decizia d-lui judecător pare corectă. Apreciez foarte mult capacitatea şi energia avocaţilor mei, d-nul Sparks şi d-nul Rutherford. Nu mă plâng de nimic, nu murmur împotriva providenţelor divine care au permis ceea ce eu consider a fi un verdict foarte injust. Ducând cazul nostru în tribunal am urmat exemplul Învăţătorului, care a întrebat de ce a fost lovit împotriva Legii (Ioan 18:23). La fel sf. Pavel, s-a adresat legii pentru dreptatea pe care o dădea legea (Fapte 25:10). Aşa am făcut şi eu; şi mie, ca şi lor, mi s-a refuzat protecţia Legii. Nu murmur. Am tovărăşie bună.

Îmi amintesc, pe de altă parte, că voinţa divină a fost ca de-a lungul acestui Veac Evenghelic să permită servitorilor Săi credincioşi să sufere ocări şi pierderi. Aşa a fost şi în cazul Învăţătorului: “Când era insultat, nu răspundea cu insultă”. Când Tatăl a binevoit să-L zdrobească şi să-L expună ruşinii, El a spus: “Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” “Facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” 1 Pet. 2:23; Ioan 18:11; Luca 22:42.

Aşa a fost şi cu apostolii, care au scris: “Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta” — “Ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul…ca nişte săraci, dar îmbogăţind pe mulţi” — “Port semnele Domnului Isus în trupul meu” — dovada că sunt servitorul şi urmaşul Lui. Cum a spus sf. Pavel, aşa vedem că s-a împlinit de-a lungul Veacului: “Toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi”. Învăţătorul a spus: “Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei”. 1 Ioan 4:17; 2 Cor. 6:8-10; Gal. 6:17; 2 Tim. 3:12; Ioan 15:18-19.

O expunere pe scurt a cazului

Mă interesează tot ce este progresist şi este încă o dovadă că intrăm în marea Mie de Ani de binecuvântare a pământului sub Mesia. În coloanele Turnului de Veghere am făcut observaţii în legătură cu venirea binecuvântărilor divine ca împlinire a prezicerii c㠓pustietatea va înflori ca trandafirul”, “pământul îşi va da rodul” etc. În urmă cu cinci ani, am citat în coloanele Turnului de Veghere rapoarte în privinţa “Grâului Miraculos”. Am dat numele şi adresa fermierului (d-nul Stoner) care a descoperit acest grâu nou şi rapoartele lui despre calităţile remarcabile ale acestuia. Am publicat şi raportul d-nului Miller, expertul guvernamental, care l-a investigat atent şi s-a pronunţat asupra calităţilor lui superioare.

Unii dintre cititorii noştri au cumpărat sămânţă de la d-nul Stoner la preţul de 1,25 dolari pentru o livră (aprox. 450 gr.) şi l-au aprobat. În 1910, unul dintre prietenii Societăţii noastre, care cultivase din acest grâu, l-a vândut cu 1 dolar pentru o livră pentru semănat, şi a donat suma câştigată Societăţii noastre. În 1911, acelaşi prieten, cultivând mai mult grâu, a cerut Turnului de Veghere să le ofere cititorilor beneficiul, la preţul de 1 dolar pentru o livră cu preţul de transport inclus, şi să păstreze suma rezultată pentru continuarea lucrării Societăţii. Un alt prieten, care avea şi el ceva din aceeaşi sămânţă, a donat-o în mod asemănător, în cantitate totală de douăzeci de buşeli (un buşel=35,23 l).

Pentru comoditatea cititorilor noştri, am permis ca acest grâu să fie pus în pachete cântărite şi expediat de la biroul Turnului de Veghere, întocmai cum procedează guvernul Statelor Unite cu astfel de seminţe la Washington. Am făcut aceasta la cererea altora şi în interesul lor, şi am pus în contul lor în registrele noastre rezultatele, punând deoparte proporţional din acţiunile pentru vot în Societatea noastră. Noi n-am pretins că ceea ce am spus despre grâu este din propria noastră cunoştinţă. Am dat numai raportul expertului guvernamental, al celui care a iniţiat acţiunea şi al prietenilor care au încercat grâul. Am procedat numai ca intermediari.

Cu toate acestea, tot ceea ce s-a spus în privinţa grâului a fost pe deplin dovedit la acest proces de către martori experţi, interesaţi şi dezinteresaţi, şi mărturia lor n-a fost răsturnată. S-a arătat de asemenea că fermierul Stoner şi partenerul lui de afaceri, d-nul Kinght, n-au vândut nimic din acest grâu sub 1,25/livră, până în septembrie 1911; şi că ei aveau un contract scris să nu se vândă nimic din acest grâu la nici un preţ până în anul următor, 1912. Deodată, în septembrie 1911, ei şi-au schimbat planurile, considerând că aveau destul grâu adunat, au scăzut preţul la 5 dolari/buşel, cam pe timpul când grâul de la Turnul de Veghere s-a vândut la 1 dolar pe livră. Avocatul lui The Eagle a pretins că aceasta era o dovadă a fraudei din partea Turnului de Veghere — motiv suficient pentru atacurile defăimătoare ale ziarului The Eagle asupra mea.

Avocatul meu a căutat în zadar să arate juriului răutatea lui The Eagle — că de fapt mă ataca pe motive religioase; că se erijase într-un fel de susţinător al anumitor vrăjmaşi clericali de-ai mei şi căuta să-mi distrugă influenţa şi, dacă era posibil, să mă scoată afară de la Brooklyn. În sala de judecată erau cam douăzeci şi cinci de prieteni de-ai mei, care veniseră de la mare distanţă pe cheltuiala lor, ca să aibă ocazia de a spune o vorbă pentru mine. Prin unele complicaţii ale Legii în privinţa dovezilor, aceştia n-au putut fi ascultaţi în favoarea mea.

În schimb, Legea a dat avocatului lui The Eagle privilegiul de a spune tot felul de rele împotriva mea pe nedrept — pentru Învăţăturile lui Cristos, pe care eu le susţin şi le învăţ. I s-a permis să mă înfăţişeze, cum făcuse The Eagle în caricaturile sale, ca hoţ şi tâlhar, deghizat în haina unui slujitor al lui Cristos. I s-a permis să ia în derâdere “Grâul Miraculos”, deşi eu n-am avut nimic de-a face cu el, nici cu denumirea lui, şi în ciuda faptului că-i fusese dovedită superioritatea.

I s-a permis să protesteze vehement, ca fiind mare nedreptate, ca eu să deţin funcţia de preşedinte al Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, şi să pretindă că deţineam funcţia într-un mod corupt şi ilegal, şi că eu folosesc greşit venitul Societăţii într-un mod care nu se poate explica, spre propriul meu avantaj. Între timp, zeci care erau prezenţi în sala tribunalului şi mii de peste tot din ţară, ar fi fost bucuroşi să depună mărturie că au trimis donaţii la Societate fiindcă aveau cea mai mare încredere în integritatea mea şi în adminstrarea afacerilor în calitate de Reprezentant Executiv al ei, şi dacă altcineva ar fi fost preşedinte, donaţiile lor ar fi fost mai mici sau n-ar fi fost deloc.

Probabil fiindcă erau şapte catolici în juriu, avocatul lui The Eagle s-a simţit îndemnat să se refere la Surorile de Caritate şi la nobila lor lucrare ca surori în spitale, fără să se refere la faptul că acele surori sunt bine plătite, şi că spitalele sunt în mare măsură susţinute din impozitele percepute de stat.

Societatea de Biblie şi Tratate Turnul de Veghere a fost expusă dispreţului fiindcă nu are activitate în spitale şi nu scoate venit din impozite, şi că femeile din Societate nu vizitează uzine din ţară săptămânal sau lunar în zilele de plată şi să ceară donaţii pentru lucrarea ei. Societatea noastră de asemenea a fost expusă dispreţului fiindcă noi nu trimitem un mijloc de tran­sport prin oraş şi să adunăm alimente şi provizii pentru susţinerea lucrării; fiindcă nu facem colecte nici chiar duminica; fiindcă n-am cerut niciodată un ban sau un dolar de la nimeni; şi fiindcă n-am avut niciodată târguri, jocuri, “loterii”, “tombole”. Societatea noastră a fost expusă dispreţului fiindcă oferă săracilor literatură gratuită, în timp ce alte Societăţi asemănătoare taxează atât pe bogaţi cât şi pe săraci pentru literatura lor. The Eagle a fost descris de avocatul lui ca un porumbel, o pasăre a Paradisului. Pentru apărarea lui, protestanţii din juriu au fost făcuţi să spere că vor scăpa de la chinul veşnic prin “porţile de mărgăritare ale cerului”, întâmpinaţi cu aceste cuvine: “Bine rob bun!”, pentru că au fost în favoarea lui The Eagle. Nici eu nici avocaţii mei n-am putut oferi astfel de stimulent cu bună ştiinţă.

Casa noastră, “Betelul”, unde locuiesc unii dintre lucrătorii Societăţii noastre, a fost expusă dispreţului, asemănată cu un harem etc. Desigur, aceasta mi-a străpuns adânc inima. Eu sunt foarte dispus să sufăr, dacă este necesar, pentru credincioşia mea faţă de Domnul şi de Cuvântul Său; dar mi-a provocat mare durere că săgeţile intenţionate pentru mine nu s-au concentrat toate asupra mea — că mai mult de o sută de bărbaţi evlavioşi, serioşi, femei şi copii, lucrători împreună cu mine în lucrarea Domnului, trebuie să fie făcuţi să sufere astfel pe nedrept. Nu pot decât să-i îndemn să-şi aplice cuvintele apostolului: “Să nu părăsiţi încrederea voastră, care are o mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să puteţi primi făgăduinţa”; “Aţi dus o mare luptă de suferinţe: pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul insultelor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut una cu aceia care treceau prin aceleaşi suferinţe”. Evr. 10:35, 36, 32, 33.

NICI O PLÂNGERE ÎMPOTRIVA LEGII

Nu am de făcut nici o plângere împotriva legilor ţării noastre, nici împotriva sistemului juraţilor, nici împotriva celor doisprezece anume, care, în judecarea mea, au dat un verdict nedrept. Apreciez legile noastre cât se poate de drepte. Adesea m-am minunat că oamenii căzuţi, imperfecţi, au reuşit să ridice astfel de bariere excelente împotriva păcatului şi nedreptăţii. Nu pot vedea că o metodă mai corectă decât sistemul nostru cu juri pentru judecarea unui caz ar putea fi aranjată de către oameni imperfecţi. Nu cred nici că un juriu mediu doreşte să strice justiţia. Funcţionarea rea a justiţiei o atribui imperfecţiunilor cunoştinţei umane. Suspiciunea şi presupunerea de rău sunt buruieni care par să crească prolific în fiecare minte. Ele răsar spontan în inima degradată. Există o astfel de dispoziţie de a judeca pe alţii după tine şi o astfel de realizare a impulsurilor păcătoase, încât omul mediu, destul de natural, atribuie răul în fiecare ocazie în care i se sugerează.

Sf. Pavel a enunţat acest principiu zicând: “Omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu…şi nici nu le poate cunoaşte îînţelegeş pentru că ele se înţeleg duhovniceşte” (1 Cor. 2:14). Societatea noastră şi lucrarea ei, lucrarea Domnului nostru şi lucrarea apostolilor şi a celor regeneraţi de atunci încoace, depăşesc atât de mult concepţiile celor neregeneraţi, încât “pentru ei este nebunie” — ipocrizie, fraudă, impostură. Dacă Isus şi apostolii şi sfinţii credincioşi din cele optsprezece secole trecute au aparţinut cu toţii acestei clase, voi fi curajos şi nu mă voi ruşina să aparţin şi eu.

Mă simt mai încurajat fiindcă îmi dau seama că marea Zi de Binecuvântare, marea Zi de o Mie de Ani a Împărăţiei lui Mesia, este aproape — răsare acum. Curând Satan, “prinţul întunericului”, va fi legat pentru o mie de ani, ca să nu mai înşele neamurile (Apoc. 20:2, 3, 6). Întunericul nu va mai fi permis să se deghizeze ca Lumină, iar Lumina să fie defăimată ca întuneric. Toţi ochii orbi vor fi deschişi; toate urechile surde vor fi desfundate. Perioada aceea glorioasă, cum a declarat profetul, va fi “dorinţa tuturor poporelor” (Hagai 2:7). Atunci nu numai Biserica va vedea la fel şi va înţelege providenţele lui Dumnezeu din prezent, ci întreaga lume va vedea în lumina acelui timp fericit pentru care ne rugăm: “Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”.

Sincer şi nedescurajat, rămân servitor al lui Dumnezeu. Ch. T. Russell

Brooklyn, 29 ianuarie 1913